Metafore si povestiri terapeutice

Viata este o insiruire de povesti care incep si se incheie, care ne pun in fata probleme de rezolvat, situatii mai mult sau mai putin placute, obstacole pe care trebuie sa le depasim si pentru care uneori nu gasim solutia. Povestea, basmul, fiind produse imaginare fantastice, vin dintr-o lume situata intre constient si inconstient. Legatura dintre fictiune si realitate se poate dovedi extrem de utila atunci cand, la nivel imaginar, a fost deja gasita solutia. 

"Exista un mare mister care face ca fiintele umane puse in fata Adevarului sa reactioneze cu ostilitate si cu teama, desi inima umana tanjeste dupa Adevar, singurul in care isi poate gasi libertatea si fericirea. De aceea, Maestrii Spirituali ai umanitatii, precum Buddha sau Iisus, au creat un instrument pentru a evita opozitia ascultatorilor lor: povestirea (parabola). Ei stiau foarte bine ca cele mai atragatoare cuvinte care exista in vocabularul uman sunt "a fost odata ca niciodata..." , caci te poti opune adevarului, dar este imposibil sa te impotrivesti unei povestiri. Vyasa, autorul Majabharatei, obisnuia sa afirma ca daca asculti cu atentie o poveste, nu vei mai fi niciodata acelasi, caci povestea isi va croi singura drum catre inima ta si va dobari barierele in calea divinului." (Anthony de Mello, “Rugaciunea Broastei”).

"Se spune că în timpuri imemorabile, orice om era înzestrat cu un har divin. De teamă să nu-i complexeze pe zei, Brahma, zeul suprem, s-a hotărât, într-o zi, să-i deposedeze pe oameni de acest dar." Ca urmare, slujitorii lui Brahma au sugerat ca divinul din om să fie ascuns în adâncurile pământului. Stăpânul s-a opus, pentru că știa că oamenii, cu spiritul lor iscoditor, vor sfredeli măruntaiele pământului, iar această ascunzătoare nu era deloc sigură. Atunci, slujitorii lui Brahma au propus ca această comoară a oamenilor să fie ascunsă în adâncurile oceanelor. Stăpanul a obiectat din nou, sugerând că și acolo comoara este în pericol. Printre stele atunci, au spus slujitorii, într-o ultimă încercare de a da o soluție. "Îi știu pe oameni prea bine, curiozitatea îi va împinge să exploreze întreg universul, nici acolo nu e sigur." Și pentru că toți slujitorii erau într-o pană de inspirație, Brahma însuși a dezlegat problema, propunând ca harul divin să fie ascuns acolo unde acesta nu îl va căuta niciodată, adică în profunzimile propriei sale ființe. Ei bine, continuă legenda, din acele timpuri uitate, omul a căutat peste tot: în adâncurile pământului, a coborât în lumea de corali a mărilor, a cercetat spațiul în căutarea acelui lucru minunat, care există în fiecare om, în regatul său interior.", Anca Munteanu, Introducere în creatologie.