O dată, la doctor veni un cizmar care suferea de dureri puternice şi părea pe moarte. Doctorul îl examină atent, dar nu putu găsi o reţetă care să îl ajute. Pacientul întrebă neliniştit : „Nu există nimic altceva care să mă potă salva ?”
Medicul îi răspunse cizmarului, spunându-i : „Din nefericire, nu am cunoştinţă de alte mijloace.”
Auzind acestea, cizmarul răspunse: „Dacă nu mai e nimic de făcut, mai am o ultimă dorinţă. Mi-ar plăcea o oală cu două kilograme de fasole şi un litru de oţet.”
Doctorul ridică din umeri cu resemnare şi spuse :Nu prea am încredere în idee, dar dacă tu crezi că va avea efect, dă-i drumul şi încearcă.” Toată noaptea, doctorul aşteptă veşti despre moartea omului. Dar, a doua zi dimineaţa, spre surprinderea doctorului, cizmarul era viu şi nevătămat. Doctorul scrise în jurnalul său : „Astăzi a venit la mine un cizmar pentru care nu se mai putea face nimic. Dar l-au ajutat două kilograme de fasole şi un litru de oţet.”
La puţin timp după aceea, doctorul fu chemat să îl ajute pe croitor, care era bolnav de moarte. În acest caz, doctorul se află din nou în impas. Fiind un om sincer, a recunoscut asta faţă de croitor. Suferindul îl imploră : „Dar nu cunoşti nici un alt tratament posibil?”
Doctorul se gândi un minut şi spuse: „Nu, dar recent a venit la mine un cizmar cu probleme similare. L-au ajutat două kilograme de fasole şi un litru de oţet”
Păi, dacă nu mai există vreun alt remediu, îl voi încerca pe acesta”, răspunse croitorul. El mâncă fasolea cu oţet şi în ziua următoare muri. Atunci, doctorul scrise în jurnalul său: „Ieri a venit la mine un croitor. Nu s-a putut face nimic pentru el. A mâncat două kilograme de fasole şi un litru de oţet şi apoi a murit. Ceea ce face bine cizmarilor nu face bine croitorilor.”