Twitter

Într-una din zile, un vânător foarte priceput a venit în junglă ca să vâneze şi s-a aşezat sub un arbore mare, ce era falnic şi umbros. Tot atunci, şi un vultur puternic a venit acolo şi s-a aşezat pe una dintre ramurile acelui arbore. Vulturul – acea creatură crudă şi lacomă – era în căutare de carne. Vânătorul se afla jos, la rădăcina acelui arbore, iar vulturul se afla sus, pe o ramură în copac, iar ceva mai jos, pe o altă ramură a acelui arbore, tocmai se odihnea o frumoasă şi pură porumbiţă. Fulgerător, porumbiţa şi-a dat seama de pericolul ce o paşte. În timp ce se uita, fiind cuprinsă de spaimă, la cei doi duşmani ai ei, instantaneu ea s-a gândit că era cu putinţă ca aceea să fie ultima zi din viaţa ei. De pe cealaltă ramură, ce se afla ceva mai sus, vulturul o pândea nemilos, ca să vadă dacă îşi va lua zborul, fiind decis să se arunce imediat asupra ei ca să o sfâşie şi să o înghită.

De îndată ce porumbiţa s-a uitat speriată la fiecare dintre ei, a devenit totodată teribil de îngrijorată şi atunci a zis: „O, Doamne DUMNEZEULE! Supravieţuirea mea pare a fi imposibilă. Acum mă rog cu ardoare către Tine şi totodată mă întreb, oare cum mă vei salva? Ştiu că dacă acum rămân pe loc, vânătorul mă va nimeri cu uşurinţă cu săgeata sa. Dacă zbor, vulturul va porni imediat după mine şi mă va prinde. Viaţa mea este în mare pericol din toate părţile. S-ar putea ca săgeata vânătorului să mă lovească în curând şi atunci nu va mai fi pentru mine cale de scăpare. Să fie, oare, acesta momentul morţii mele ce a fost hotărât încă de la începuturi în ziua Creaţiei?!“

Pentru că DUMNEZEU vroia totuşi să salveze şi să apere porumbiţa, să vedem în continuare cum a reuşit El să o salveze. Vânătorul a privit cu atenţie porumbiţa şi apoi, după ce a pus săgeata pe coardă, a întins arcul. Iată însă că exact în acel moment, o cobră şi-a înfipt fulgerător colţii în ceafa vânătorului, iar săgeata, ce a fost eliberată instantaneu din arcul său, l-a nimerit atunci pe vultur. Ambii duşmani ai porumbiţei au murit în acelaşi timp. Datorită ajutorului miraculos ce a venit de la DUMNEZEU TATĂL, porumbiţa a rămas astfel întreagă şi nevătămată. Cei care ar fi putut deveni ucigaşii ei au fost instantaneu ucişi. Iată cum a intervenit bunul DUMNEZEU în acea situaţie care la prima vedere părea a fi fără ieşire!
Morala acestei povestiri: „Atât cei oropsiţi, cât şi cei persecutaţi sunt salvaţi până la urmă din mâinile opresorului de forţele dumnezeieşti, care la un moment dat se manifestă într-un mod supranatural. Brutalitatea opresorilor ce sunt foarte răi şi cruzi nu durează mult. Până la urmă, ea se termină“. În această povestire cu tâlc, fiecare dintre noi descoperim o lecţie care ne este extrem de utilă: „Fă întotdeauna cât mai mult bine celorlalţi. Gândeşte-te întotdeauna într-un mod benefic, creator şi plin de bunăvoinţă la ceilalţi. Veghează şi nu fă niciodată rău nimănui. Nu urmări niciodată să-ţi răneşti în nu contează ce mod aproapele. Ia aminte că nu poţi să ştii niciodată de unde s-ar putea să fii tu însuţi atacat, imediat după aceea, atunci când intenţionezi să ataci pe altcineva, aşa cum s-au petrecut lucrurile cu vânătorul şi cu vulturul din povestirea noastră“.

yogaesoteric
22 ianuarie 2010