Un tamplar mai in varsta se pregatea sa se pensioneze. El a spus angajatorului sau despre planurile sale de a pleca de la firma de constructii pentru a se pensiona. Tamplarul dorea sa petreaca mai mult timp cu familia sa. Intr-adevar, considera ca ii va lipsi salariul lunar, dar stia ca se va descurca din pensie.
Angajatorului ii paru rau sa piarda un muncitor asa bun si il intreba daca ii mai poate indeplini o favoare si anume sa mai construiasca o casa. Tamplarul incuviinta ca da, dar era evident ca gandul sau nu era la munca. El a utilizat materiale de proasta calitate pentru constructie, iar manopera, de asemenea era de calitate inferioara. Nu era tocmai cel mai bun mod de ati incheia cariera.
Atunci cand tamplarul a terminat lucrarile la casa a chemat angajatorul sa faca inspectia casei. Angajatorul i-a predat cheia si i-a spus tamplarului: “Aceasta este casa ta! Acesta este darul meu pentru tine!”
Tamplarul a ramas socat!
Ce pacat! Daca ar fi stiut ca isi construia propria casa… Ar fi facut-o intr-un mod cu totul diferit!
Asa se intampla si cu noi. Ne construim vietile in fiecare zi, deseori oferind mai putin decat am putea sa dam, neutilizand intregul nostru potential. Apoi, socati, realizam ca trebuie sa traim in “casa” pe care am ridicat-o. Daca am putea s-o reconstruim, am face-o in alt mod. Dar nu putem sa ne intoarcem in timp.
Tu esti tamplarul si in fiecare zi bati cate un cui, mai asezi o caramida, mai ridici cate un zid. Atitudinea ta, alegerile pe care le faci astazi, te ajuta sa iti construiesti “casa” in care vei trai maine.
Deci, construieste-ti casa cu intelepciune!
de: autor necunoscut
sursa: http://povestiinspirationale.ro/