Candva, pe o margine de lume, intr-un sat indepartat traia un suflet de artist, talentat si intelept. Maestrul adora copiii si ii placea sa-i rasfete cu incantatoare daruri: lucrusoare mici, nascute dintr-o mare pasiune, foarte frumoase, dar... fragile!
Oricat de mult nu se straduiau bietii prichindei sa fie grijulii cu noile jucarii, fermecatoarele daruri se spargeau zgomotos, transformandu-se in cioburi. Micutii disperati plangeau cu amaraciune. Iar peste ceva timp, batranul intelept le oferea alte daruri minunate: ametitor de frumoase, dar... si mai fragile!
Intr-o zi parintii copiilor, coplesiti de drama picilor, au batut la usa batranului:
- Maestre, esti atat de intelept! Stim ca le doresti copiilor nostri numai bine! Dar de ce le faci astfel de cadouri? Sunt incantatoare, dar atat de fragile!
Batranul intelept le raspunse zambind:
- Vor trece doar cativa ani si cineva le va oferi... inima sa.
Din bucuria de a primi aceste lucruri mici - frumoase, dar fragile, si tristetea de a le pierde intr-o clipa, vor invata sa fie macar un pic mai grijulii cu acel dar de nepretuit...