„Am nevoie de bani. Poti sa-mi imprumuti o suta de tumani (moneda iraniana)?”, il intreaba un om pe prietenul sau.
„Am banii dar nu ti-i dau. Fii recunoscator pentru asta.”
Manios, prietenul raspunse: „Ca ai banii si nu vrei sa mi-i dai, asta mai pot intelege. Dar ca trebuie sa-ti fiu recunoscator e nu numai de neinteles, ci si o rusine de-a dreptul.”
„Draga prietene, raspunse celalalt, mi-ai cerut bani. Ti-as fi putut spune: „Vino maine”. Maine ti-as fi spus: „Vino la sfarsitul saptamanii”. Astfel te-as fi putut amana la nesfarsit sau cel putin pana cand altcineva ti-ar fi dat banii. Dar nu ai fi gasit pe altcineva, fiindca ai fi fost atat de preocupat sa vii la mine si ai fi contat mereu pe faptul ca primeste banii mei. Asa ca ti-am spus cu toata sinceritatea ca nu-ti voi da banii. Asa ca ii poti cauta altundeva si incearca sa-ti gasesti norocul acolo. Fi-mi recunoscator!”
Nossrat Peseschkian, "Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie"