Alexandru cel Mare a ajuns odata intr-un sat indepartat din Africa. Oamenii pe care i-a descoperit acolo erau iubitori de pace. Ei niciodata nu au fost implicati in razboi. Alexandru a fost salutat calduros de toti si a fost dus,ca un oaspete de seama, la casa sefului.
In timp ce vorbeau cei doi conducatori, iata ca doi cetateni au intrat in casa,cerand ca seful sa fie judecator in cearta lor.
- Eu am cumparat o bucata de pamant de la acest om, a inceput primul. In timp ce sapam pamantul, am descoperit o comoara, pe care el refuza sa o ia.
Cand am cumparat bucata de pamant pe un pret de nimic, nu am stiut ca ar fi o asa comoara acolo.
Celalalt s-a grabit sa spuna:
- Cand i-am vandut bucata de pamant, am renuntat la toate drepturile asupra vreunui lucru gasit in aceasta proprietate.Comoara, desigur,ii apartine lui.
Seful a cantarit argumentele. Dupa cateva reflectii, el zise primului om:
- Din cate stiu, tu ai un baiat?
- Da, domnule.
- Si tu, se adresa el celuilalt, tu ai o fata?
- Da.
- Baiatul tau sa se casatoreasca cu fata lui, a zis seful. Comoara dati-o celor doi ca un dar de nunta.
Cei doi priveau unul la altul cu satisfactie. Au multumit sefului si au plecat.
Alexandru si-a exprimat surpriza asupra judecatii.
- A fost cumva o judecata nedreapta? a intrebat seful.
- O, nu, a raspuns Alexandru.
- Cum ai fi facut tu in tara ta? a intrebat seful.
- In tara mea, cei doi oameni s-ar fi luptat ca sa stapaneasca comoara sau guvernul ar fi confiscat-o.
Seful a fost socat.
- Cade ploaie peste tara ta?
- Da, desigur.
- Soarele rasare?
- Da!
Seful s-a gandit pentru un moment.
- Exista animale care pasc in pasuni verzi?
- Cu siguranta, da! a spus Alexandru. Sunt mii de animale de soiuri diferite.
- A! a zis seful. Probabil din cauza animalelor permite Dumnezeu sa cada ploaie si sa rasara soarele, caci cu siguranta oamenii din tara ta nu sunt vrednici de asa mari binecuvantari ale lui Dumnezeu.
- poveste populara evereiasca