Profesor: Ești creștin, nu-i așa, fiule?
Student: Da, domnule.
Profesor: Deci, tu crezi în Dumnezeu?
Student: Absolut, domnule.
Profesor: Dumnezeu e bun?
Student: Sigur.
Profesor: Este Dumnezeu atotputernic?
Student: Da.
Profesor: Fratele meu a murit de cancer, chiar daca se ruga la Dumnezeu să-l vindece. Mulți dintre noi încerca să ajute pe alții care sunt bolnavi. Dar Dumnezeu nu. Cum este Dumnezeu bun, atunci? Hmm?
(Studentul a rămas tăcut.)
Profesor: Nu poți răspunde, nu-i așa? Să începem din nou, tinere. Dumnezeu e bun?
Student: Da.
Profesor: este Satan bun?
Student: Nu.
Profesor: De unde vine Satana?
Student: De la ... DUMNEZEU ...
Profesor: Asta-i drept. Spune-mi fiule, există rău în această lume?
Student: Da.
Profesor: Răul este peste tot, nu-i așa? Și Dumnezeu a făcut totul. Corect?
Student: Da.
Profesor: Deci cine a creat raul?
(Studentul nu a răspuns.)
Profesor: Există boală? Imoralitate? Ură? Urâțenie? Există toate aceste lucruri teribile în lume, nu-i așa?
Student: Da, domnule.
Profesor: Deci, cine le-a creat?
(Studentul nu a avut nici un răspuns.)
Profesor: Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le utilizezi pentru a identifica și observa lumea din jurul tău. Spune-mi, fiule, l-ai văzut vreodată pe Dumnezeu?
Student: Nu, domnule.
Profesor: Spune-ne dacă l-ai auzit vreodată pe Dumnezeul tău?
Student: Nu, domnule.
Profesor: Ai simțit vreodată Dumnezeul tău, ai gustat Dumnezeul tău, ai mirosit Dumnezeul tău? Ai avut vreodata o experiență senzorială care contează a lui Dumnezeu?
Student: Nu, domnule. Mă tem că nu.
Profesor: Și totuși încă mai crezi în El?
Student: Da.
Profesor: Potrivit unui protocol empiric, testabil și demonstrabil, știința spune că Dumnezeul tău nu există. Ce spui de asta, fiule?
Student: Nimic. Am doar credința mea.
Profesor: Da, credința. Și asta este problema pe care o are știința.
Student: Profesore, există un lucru numit căldură?
Profesor: Da.
Student: Și există un lucru la fel de rece?
Profesorul: Da.
Student: Nu, domnule. Nu este.
(Amfiteatrul a devenit foarte liniștit odată cu această turnură a evenimentelor.)
Student: Domnule, puteți avea multă căldură, chiar mai multă căldură, supraîncălzire, mega căldură, căldură albă, un pic de căldură sau nicio căldură. Dar nu aveți nimic numit rece. Putem atinge 458 de grade sub zero, care nu reprezintă caldură, dar nu putem merge mai departe după aceea. Nu există nici un astfel de lucru ca recele. Rece este doar un cuvant pe care îl folosim pentru a descrie absența căldurii. Nu putem măsura recele. Căldura este energie. Recele nu este opusul căldurii, d-le, ci doar absența ei.
(Era liniște în amfiteatru.)
Student: Ce zici de întuneric, profesore? Există un astfel de lucru ca întunericul?
Profesor: Da. Ce este noaptea dacă nu există întuneric?
Student: Vă înșelați din nou, domnule. Întunericul este lipsa a ceva. Poți avea lumină scăzută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă. Dar dacă nu ai lumină în mod constant, nu ai nimic și acest lucru este numit întuneric, nu-i așa? În realitate, întunericul nu este. Dacă ar fi, am putea să facem întuneric mai întunecat, nu-i așa?
Profesor: Deci, unde vrei să ajungi, tinere?
Student: Domnule, punctul meu de vedere este că premisele dvs filosofice sunt eronate.
Profesor: Eronate? Poți explica cum?
Student: Domnule, mergeți pe premisa dualitatii. Susțineți există viață și apoi există moarte, un bun Dumnezeu și un DUMNEZEU rău. Vizualizați conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura. Domnule, stiinta nu poate explica niciun gând. Aceasta utilizează electricitatea și magnetismul, dar nu a văzut, cu atât mai puțin nu a înțeles pe deplin, măcar unul dintre concepte. Pentru a vizualiza moartea ca opusul vieții înseamnă a fi ignorant față de faptul că moartea nu poate exista ca un lucru de fond. Moartea nu este opusul vieții, este doar absența ei. Acum spune-mi, profesore, vă învățați elevii că au evoluat din maimuță?
Profesor: Dacă te referi la procesul evolutiei naturale, da, desigur, asta fac.
Student: Ați observat vreodată evoluția cu proprii ochi, d-le?
(Profesorul clătină din cap cu un zâmbet, începnd să realizeze argumentul care urma.)
Student: Din moment ce nimeni nu a observat vreodată procesul de evoluție, nici măcar nu se poate dovedi că acest proces este în curs de desfășurare. Oare nu ne predați opinia dumneavoastră, domnule? Oare nu sunteți un om de știință, ci un predicator?
(Clasa a fost în vacarm.)
Student: Este cineva în clasa care a văzut vreodată creierul profesorului?
(Clasa a izbucnit în râs.)
Student: Este cineva aici care a auzit creierul profesorului, l-a simțit, atins sau mirosit? Nimeni nu pare sa fi făcut acest lucru. Deci, în conformitate cu normele stabilite de un protocol empiric, testabil și demonstrabil, stiinta spune că nu aveti creier, d-le. Cu tot respectul, domnule, cum putem, atunci avea încredere în prelegerea dvs, domnule?
(Clasa a rămas tăcută. Profesorul se uită la elev, cu o față de nepătruns.)
Profesor: Cred că va trebui pur și simplu să crezi, fiule.
Student: Asta este domnule ... Exact! Legătura dintre om și Dumnezeu este credința. Asta e tot ce ține lucrurile în viață și mișcare.
P.S. Elevul era Einstein!
citește și: https://psihoterapiecraiova.wordpress.com/2014/05/16/dialogul-dintre-einstein-si-tagore-exista-dumnezeu/