Mullahul, predicator, vru sa ia niste nuci pentru sotia sa, pentru ca aceasta ii promisese sa-i gateasca fesejan, o micare preferata cu nuci. In bucuria anticiparii mincarii sale preferate, mullahul baga adinc mina in borcanul cu nuci si apuca atitea, cite a putut prinde cu o singura mina. Cind incerca sa isi scoata mina din borca, mina i se blocase inauntru. Oricit trase si rasuci, borcanul nu-i elibera mina. Tipa, gemu si blestema intr-un fel in care mullahul chiar nu ar trebui. Dar nimic nu fu de ajutor. Chiar si cind sotia lui lua borcanul si trase de el cu toata puterea, nu se intimpla nimic. Mina lui ramase blocata in gitul borcanului. Dupa multe incercari zadarnice, isi chema vecinii pentru ajutor. Toata lumea urmari cu mare interes aceasta scena care se desfasura dinaintea lor. Unul dintre vecini cintari situatia din ochi si il intreba pe mullah cum s-a petrecut accidentul. Cu o voce jalnica si gemete de disperare, mullahul ii povesti despre nenorocirea sa.
Vecinul zise: „Te voi ajuta, daca faci exact cum iti spun eu.”
„Promit ca fac tot ce spui, numai sa ma scapi de acest borcan ingrozitor.”
„Atunci vira-ti si mai adinc mina in borcan.”
Acest lucru i se paru ciudat mullahului, cum adica sa-si bage mina si mai adinc in borcan, cind voia sa si-o scoata de acolo? Dar facu asa cum i se spusese.
Vecinul continua : „Acum deschide-ti mina si da drumul nucilor pe care le tii.” Cererea aceasta il supara pe mullah. In definitiv, el vroia nucile pentru mincarea lui preferata si acum trebuia, in schimb, sa le dea drumul. Fara nici o tragere de inima, urma instructiunile celui care il ajuta. Omul ii spusese acum : „Fa-ti mina foarte mica si trage-o usor afara din borcan”.
Mullahul facu acesta si, iata, fara nici o problema, isi scoase mina din borcan. Dar nu era multumit pe deplin. „Mina mea e libera acum, dar unde sunt nucile ?” In acest moment, vecinul lua borcanul, il rasturna si lasa sa curga cite nuci voia mullahul. Cu ochii holbati si gura cascata, mullahul privi si spuse : „Esti magician?”