"Un cuplu mai in varsta si-a sarbatorit nunta de aur, dupa ani lungi de casnicie. In timp ce luau micul dejun impreuna, femeia se gandi: „De cincizeci de ani, intotdeauna am avut grija de sotul meu si i-am dat partea crocanta din chifla la micul dejun. Astazi, in sfarsit, vreau sa ma bucur de aceasta delicatesa eu insami.
”A intins unt pentru jumatatea crocanta de sus si i-a dat sotului cealalta jumatate. In ciuda asteptarilor ei, el a fost foarte multumit, i-a sarutat mana si i-a spus: „Draga mea tocmai mi-ai daruit cea mai frumoasa bucurie a zilei. De peste cincizeci de ani n-am mai mancat partea de jos a chiflei, care-mi place cel mai mult. Intotdeauna m-am gandit ca tu ar trebui sa o mananci, fiindca-ti place atat de mult.”
Nossrat Peseschkian, "Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie"