Odata, intr-una din calatoriile sale, inteleptul invatator Nanak se adaposti in casa lui Lalo, un tamplar hindus ce facea parte dintr-o casta hindusa inferioara. Nanak il indragi pe Lalo si ramase in casa lui timp de doua saptamani pana ce incepu sa auda ca lumea clevetea pe seama sa. Oamenii spuneau: “Nanuk apartine unei caste privilegiate.
De ce ar sta la cineva dintr-o casta inferioara? Asa ceva nu se face…”
Intr-o zi un mosier bogat din vecinatate hotara sa organizeze un mare ospat la care invita toate cele patru caste: brahmani (persoane cultivate), militari, comercianti si manufacturieri. Unul dintre brahmani, prieten al lui Nanak veni sa-i spuna acestuia ca trebuie neaparat sa vina la ospat dar Nanak nu credea in caste si considera ca toti oamenii sunt egali, asa ca nu-i placu ideea ospatului si-i spuse prietenului sau: “Eu nu apartin nici uneia dintre aceste caste, asa ca invitatia nu e pentru mine”.
“Aha – spuse brahmanul – acum inteleg de ce oamenii spun ca esti un eretic. Malik, mosierul va fi foarte nemultumit daca-l vei refuza”- mai spuse el si pleca.
Nanak nu se duse la ospat. Desigur ca Malik veni apoi sa-l infrunte: “De ce nu mi-ai acceptat invitatia si m-ai dezonorat stand deoparte?”
“Pentru ca nu doream sa mananc mancare buna” - zise Nanak. “Dar daca asta te ofenseaza atat de mult, voi manca totusi din mancarea ta”.
Suparat, Malik il acuza pe Nanak ca-i ignora casta de vreme ce prefera sa manance si sa locuiasca cu Lalo, adica cu un om dintr-o casta inferioara.
“Bine. Atunci adu-mi portia harazita mie din mancarea cea buna de la banchetul tau” – zise Nanak si intorcandu-se spre Lalo ii ceru si acestuia sa-i aduca ceva din mancarea lui simpla. Cand ambele mancaruri fura asezate dinaintea lui Nanak, el lua mancarea simpla de la Lalo in mana sa dreapta si mancarea cea buna de la Malik in mana sa stanga si le stranse storcandu-le pe amandoua.
Din mancarea de la Lalo se scurse lapte, iar din mancarea de la Malik se scurse sange. Iar dupa aceea nimeni nu mai avu nevoie de nici o explicatie.
de K.M.Kay