Prietenul meu şi cu mine am văzut odată un orb care şedea de unul singur la umbra templului.
- Priveşte, acela este omul cel mai înţelept din ţinutul nostru, zise prietenul meu, iar eu m-am apropiat de orb pentru a-i da bineţe.
După ce am discutat puţin, i-am zis:
- Iartă-mă că te întreb, dar de câtă vreme eşti orb?
- De când m-am născut, îmi răspunse.
- Şi pe ce cale a cunoaşterii te-ai îndreptat?
- Sunt astronom, îmi spuse.
Şi, punându-şi mâna pe piept, zise iar:
- Cercetez toate stelele, luna şi soarele de aici.
Gibran