Ca in orice poveste se spune ca “A fost odata” un om care avea 4 fii si isi dorea ca fiii lui sa nu mai judece pripit lucrurile. El incercase sa-i invete secretele vietii cu tot felul de povete, dar vedea cum lucrurile nu se indreapta. Asadar se hotari sa trimita pe fiecare dintre fii sa vada un pom: pe primul l-a trimis iarna, pe al doilea primavara, pe al treilea vara si pe al patrulea toamna.
Omul si-a chemat feciorii si i-a pus sa povesteasca ce au vazut: primul a spus ca era urat cu crengile golase si uscate, al doilea a spus ca era inmugurit si incepuse sa prinda frunzele, al treilea spuse ca era plin de flori si era totul inconjurat de verdeata, iar ultimul pe langa toate acestea pomul era plin de roade frumos colorate si imbietoare.
Omul le-a spus atunci ca toti aveau dreptate si ceea ce au povestit a fost doar un anotimp din viata pomului. Le-a mai spus ca nu poti judeca pe nimeni doar cunoscandu-l o perioada de timp. Asta este esenta firii, a bucuriei, a durerii, a dragostei pe care ti-o da viata si n-o poti masura decat dupa sfarsitul tuturor anotimpurilor.
Daca renunti iarna, vei pierde promisiunile primaverii, frumusetea verii si bogatia toamnei.