Singuratatea si linistea din casa l-au determinat sa se ridice din fotoliul vechi si sa porneasca cu pasi obositi catre scara podului. Daca l-ai fi intrebat de ce a facut asta, nu ar fi stiut sa-ti raspunda: pur si simplu trebuia sa dea ascultare unui impuls care venea de undeva din adancurile mintii sale.
Scartaitul treptelor vechi de lemn se intercala cu ticaitul greu al pendulului din salon.
A rasuflat greu dupa ultima treapta, apoi a deschis usa podului. A ramas cateva clipe in prag, pentru ca vederea sa i se obisnuiasca cu penumbra. Apoi, a inceput sa vada clar mormanele de carti, lazile de jucarii, cutiile cu reviste de moda si de sport, adica toate acele lucruri ale zilelor de ieri care nu au mai putut tine pasul cu ziua de azi, si care rand pe rand si-au gasit locul de linistita existenta sub un strat fin de praf, in umbra calma a podului.
A inaintat incet, tarand alene papucii de casa, spre un colt al incaperii, in care in aceeasi uitare ca si celelalte obiecte, incremenise un scaun balansoar, mai vechi decat toate lucrurile care se gaseau in intreaga casa. A netezit usor cu mana aspra, cu degete noduroase, catifeaua veche si ciupita de molii si de trecerea timpului, urmarind cu un zambet vag norisorul de praf pe care tocmai il crease. A renuntat sa-l mai stearga si s-a asezat in el, oferind un placut repaus picioarelor sale.
Nu stia cat timp a stat asa, privind in gol in timp ce scaunul se legana usor, intr-un ritm extrem de lent dar parca mai regulat decat al secundelor care rasunau infundat de jos, prin usa lasata intredeschisa. De fapt, nu privise de loc in gol. A vazut in acest timp o multime de imagini, toate din vremea in care casa era vie, animata de zgomotele familiare din bucatarie, unde sotia sa pregatea o cina de care acum ii era dor, de chiotele fiului sau care probabil ca cucerise din nou (a cata oara?) cetatea imaginara din biroul sau de lucru (mda, va trebui probabil sa-si puna din nou in ordine registrele contabile si celelalte documente, Jimmy habar nu avea care sunt responsabilitatile sale!).
Da, trebuia neaparat sa-i vada din nou.
Intinse mana si trase la picioarele sale o cutie mare de carton, plina ochi cu albume de fotografii. Le privi o clipa, apoi alese dintre ele unul, il aseza pe genunchi si-l deschise.
Un zambet se nascu imediat pe fata sa, intinzand ridurile aparute in atatia ani de nopti petrecute in fata tabelelor de calcul, cu pixul in mana, sau mai apoi in fata unui calculator care i-ar fi facut pe pustii de azi sa se strice de ras dar care lui i s-a parut la acel moment a opta minune a lumii.
Din fotografii zambea sotia sa, supraveghind primii pasi ai lui Jimmy. De fapt, dupa cat de caraghios era intins pe burta, ca o testoasa in iarba, Jimmy tocmai terminase de facut primii sai pasi.
Nu se putu opri sa nu mangaie cu palma fotografia decolorata, inainte de a da pagina mai departe. Un barbeque in curtea din spate cu cativa prieteni, prima zi de gradinita, apoi prima zi de scoala ... si se gasi scufundat deodata intr-o mare de amintiri. Mai departe... Sotia sa la revenirea acasa dupa internare, Jimmy cu echipa sa de fotbal, Jimmy la liceu... Zambetul se transforma in mirare cand langa chipul lui Jimmy aparu zambetul larg al unei fete cu bucle blonde si cu privirea jucausa. Cine era? oare o adusese Jimmy vreodata acasa? Hm, episodul asta il sarise.
Fotografie dupa fotografie, pagina dupa pagina, sfarsi de rasfoit albumul. Il puse grijuliu inapoi in cutie si in timp ce cauta un altul, zari un colt de coperta albastra cu stelute galbene. De fapt, stralucirea fugara a unei stelute ii atrasese atentia.
Trase cu grija de coperta si scoase afara un jurnal pe care era scris apasat cu pixul, simplu, "Jimmy". Nu stia ca Jimmy tinuse un jurnal!
Se lasa din nou pe spate si deschise jurnalul. Zambetul i se asternu din nou pe fata pe masura ce, pagina dupa pagina, citea interpretarea naiva, inocenta si copilareasca a lui Jimmy despre evenimentele zilelor respective. Mda, Jimmy vazuse cumva viata altfel decat o vazuse el. Dar cat de diferit?
Ideea aparu fulgerator. Se ridica tinand in mana jurnalul inca deschis al lui Jimmy si parasi podul, facand in sens invers intregul drum pana in salon. De acolo trecu in birou si deschise cu mana libera dulapiorul cu registre. Scoase din raft propriul sau jurnal de afaceri si le aseza pe amandoua pe mahonul innegrit de timp al biroului.
Jurnalul sau era invelit intr-o piele moale, bine pastrata, si in dreapta jos avea gravat numele sau cu litere aurite.
Il deschise si-l rasfoi cateva clipe, privind lungile siruri de intalniri de afaceri de care acum nu-si mai amintea nimeni, cifrele reprezentand oferte sau rezultate ale unor negocieri grele...
Se opri in dreptul unei pagini care, spre deosebire de toate celelalte continea o singura insemnare, foarte scurta si de aceea foarte evidenta: "Am pierdut intreaga zi la pescuit cu Jimmy. N-am prins nimic."
Emotionat se indrepta spre jurnalul lui Jimmy, deschizandu-l la aceeasi data.
Pe o intreaga pagina, cu litere mari si apasate, Jimmy scrisese:
"Azi am fost la pescuit cu tata. Cea mai grozava zi din viata mea!"
Dr. James L. Schaller, "The Search of Lost Fathering"
"Daca pentru intreaga lume tu esti doar o alta persoana,
pentru o persoana anume tu esti intreaga lume"