Cu voce timida si ochii plini de asteptare, micutul priveste pe tatal sau si-l intreaba:
“- Taticule, cat castigi pe ora?”
Tatal cu un zambet sever raspunde:
“- Auzi, fiule, aceste lucruri nu ti le spun nici tie, nici mamei tale…”
Copilul insista:
”- Dar taticule, spune-mi cat castigi pe ora?
Reactia tatalui a fost putin severa, dar ii raspunde:
“- Cinci dolari pe ora”
Atunci copilul intreaba:
“- Tata poti sa-mi dai 2 dolari?”
Tatal s-a suparat si cu multa bruschete ii spuse:
“- Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te, deja trebuia sa dormi si sa nu ma mai deranjezi…baiat profitor!”
Un pic mai tarziu, tatal reflecta asupra problemei, se simte vinovat si nu poate urmari programul TV. Se gandea ca poate copilul avea nevoie de bani ca sa cumpere ceva de mare interes pentru el, se ridica si pleca spre camera copilului. Cu voce timida intreba:
“- Dormi fiule?”
“- Nu tata….”
“- Asculta fiule, aici ai cei 2 dolari pe care i-ai cerut…”
“- Multumesc taticule” spuse copilul si bagand manutele sub perna mai scoase trei dolari.
"- Atunci spuse: “Taticule, acum sunt fericit….am deja cinci dolari”
"- Bine, fiule, acum spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani?”
Copilul raspunse :
“- Taticule,ai putea sa-mi vinzi o ora din timpul tau?
Morala:
Vedem cum cu fiecare zi care trece, timpul devine una din cele mai importante resurse pe care le avem... atat de importanta incat preferam sa o investim in ore suplimentare la locul de munca in loc sa le oferim acelor persoane cu adevarat importante pentru noi. Dar, oare ce este cu adevart important pentru sufletul nostru?