Un fermier descoperii intr-o buna zi un cuib de acvile abandonat, cu un ou in el. Lua oul si il puse in cuibul unei gaini din ograda sa.
Se nascu, in mijlocul gainilor, o pasare de toata frumusetea care invata desigur sa se poarte ca o gaina.
Fermierul se ocupa mult de noua sa “gaina” si facea totul pentru a o proteja. O rasfata si ii aducea imediat tot ceea ce aceasta cerea. Acvila gaina devenea pe zi ce trece foarte dependenta de fermier, care nu-si dadea seama de raul pe care il face.
La un moment dat, acvila vazu pe cer o pasare mare care plana si spuse:
- Intr-o zi si eu voi zbura ca aceasta pasare. Atunci, fratii si surorile sale au inceput sa rada de ea. Rusinata, regreta ca spusese aceste cuvinte si continua sa manance graunte din tarc.
Intr- o buna zi, o zana buna trecu pe acolo si vazu acvila regala vegetand in mijlocul gainilor. Atunci ea ii spuse fermierului:
- Cred ca iti iubesti foarte mult pasarea ta rara, dar cred ca nu-i faci nici un serviciu tinand-o in aceste conditii. Te gandesti prea mult la tine. Aceasta pasare nu este fericita si atunci cand va fi prea mare nu-si va mai dezvolta calitatile sale extraordinare si potentialul sau nelimitat.
A doua zi, dupa ce a stat pe ganduri, fermierul nostru a luat pasarea in maini si a lansat-o in aer. Acvila a avut din fericire timp sa-si deschida aripile si sa aterizeze jalnic pe pamant, in hohotele de ras ale gainilor.
Dar omul nu se descuraja, ci urca pe acoperisul hambarului si spuse pasarii:
- Esti o acvila, zboara! Si o lansa in aer. Dintr-un reflex spontan, acvila isi deschise aripile, plana cateva secunde deasupra curtii si ateriza in mijlocul gainilor uimite…
Atunci fermierul urca muntele din apropierea fermei sale si lansa acvila spre cer. Cu batai de aripi din ce in ce mai mari, acvila incepuse sa zboare fericita pe cer, din ce in ce mai sigura de ea.
Periodic, ea revenea sa-l vada pe fermier si pe prietenele sale, gainile, care o considerau de acum inainte ceea ce ea era intr-adevar, o acvila regala.
Te recunosti in atitudinea supraprotectoare a fermierului ? Oferi celorlalti chiar si fara a-ti cere ? Ai tendinta de a-i proteja, rasfata pe ceilalti, intr-o asemenea masura incat le creezi o dependenta de tine? Te lasi protejat, rasfatat, condus, de ceilalti fara sa-ti dai seama?
Amintesteti de fermier, care dupa ce a fost consiliat de zana cea buna, a dat drumul acvilei din ograda sa, lansand-o in aer pentru a-si deschide aripile sa zboare.
Amintesteti de acvila care desi crestea alaturi de gaini, avea dorinta de a zbura precum o acvila regala.
Si tu iti poti redirectiona atentia dinspre ceilalti spre tine, lasandu-le celorlati autonomia necesara pentru a devenii ei insisi, pentru a-si dezvolta o mai buna incredere in propria persoana.