Articole

Twitter

dupa Jack Canfield

Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar
scoala era mare. Dar cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui
se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar
scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca la inceput.

Intr-o dimineata cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a
spus copiilor:
-Astazi o sa facem un desen.

-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze.
Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci,
trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a
inceput sa deseneze…

Dar profesoara a zis:
-Asteptati! Nu incepeti inca! Si a asteptat pana cand toti copiii au
fost pregatiti.
-Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.

“Grozav” s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a
inceput sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat in roz,
portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor:
- Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare
rosie cu o tulpina verde.
- Acum puteti incepe, a zis profesoara.

Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa.
A lui era mai frumoasa decat a profesoarei; dar n-a spus nimic. A
intors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era
rosie, cu o tulpina verde.

Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte
profesoara le-a spus copiilor:
- Astazi o sa facem ceva din argila.

-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia
sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada,
elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost
gata.
- Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara.

„Grozav”, s-a gandit baietelul caci ii placea sa faca farfurii de
toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate
formele si marimile.

Dar profesoara le-a spus copiilor:
- Asteptati, va arat eu cum se face! Si le-a aratat cum sa faca o
farfurie adanca.
- Asa! Acum puteti incepe!, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii
placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei.
Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o
bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea
facuta de profesoara.

Si foarte curand baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa
faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curand n-a mai
facut nimic de unul singur.

Si s-a intamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat
intr-o alta casa, intr-un alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga
la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa
prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce
niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana
ajungea in clasa lui.

In prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:
- Astazi o sa facem un desen!
- Grozav, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa
faca…

Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa
baietel i-a spus:
- Tu nu vrei sa desenezi?
- Ba da, a zis baietelul.  Ce desen facem?
- Nu stiu pana nu-l faci, a zis profesoara.
- Cum sa-l fac? zise baietelul.
- Cum isi place tie! raspunse ea.
- Sa-l colorez cum vreau eu? a mai intrebat baietelul.
- Cum vrei tu!, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen
, si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut?
- Nu stiu, zise baietelul.

Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…

Morala?