Psihodrama este o formă de psihoterapie creată de Jacob Levy Moreno, inspirată de teatrul improvizației, dar soția sa Zerka Moreno a continuat dezvoltarea sa, mai ales după ce soțul ei a murit. Dr. Moreno a avut interese în interacțiunile de grup, lucrul cu copiii, misticism, filozofie și teatru.
Societatea Americană de Psihoterapie și Psihodramă de Grup a fost fondată în 1942. Deși Moreno era originar din Europa, psihodrama nu s-a dezvoltat aici decât în anii 1970. Astăzi, psihodrama este o formă populară de psihoterapie în peste 100 de țări.
A reprezentat punctul în care se produce o retragere din tratamentul individului izolat și metodele verbale spre o abordare a tratării individului în grup, cu metode de acțiune.
Dacă ne uităm la nume, vedem că este compus din două cuvinte: psihologie și dramatizare.
Și cum le-am putea lega pe amândouă?Gândiți-vă la o piesă, când cineva joacă, există o stare intermediară între fantezie și realitate. Modul fantezie ne permite să facem lucruri care nu sunt la îndemâna noastră în viața reală, cum ar fi exprimarea emoțiilor de temut, schimbarea tiparelor de comportament sau prezentarea de noi trăsături. Când trăim aceste experiențe, chiar și într-un mod fictiv, aceste noi experiențe pot face parte din repertoriul vieții noastre reale.
Sesiunea de psihodramă este moștenitorul funcției teatrale. În acest proces, Moreno este cel care a avut meritul de a fi transformat funcția teatrală clasică în improvizatul Teatrului Spontaneității și acesta în dramatizarea Teatrului Terapeutic, la descoperirea potenţialului abordare terapeutică a Dramatizării.
Prin urmare, tehnicile psihodramatice ar putea fi aplicate la explorarea dimensiunilor psihologice ale unei probleme, cum ar fi educația, psihoterapia și relațiile industriale.
Psihodrama este o terapie de grup care folosește tehnici dramatice și reprezentări ale diferitelor roluri pentru a putea aduce individul pe scenă, a-și exterioriza problemele cu ajutorul actorilor terapeutici și a scăpa de episoadele modificatoare a bunăstarii tale mentale.
TEORIA ȘI SCOPUL PSIHODRAMEI
Moreno a descris psihodrama ca fiind „explorarea științifică a adevărului prin metoda dramatică”. Abordarea, care se bazează pe principiile creativității, spontaneității, combină sociometria, dinamica grupului și teoria rolului pentru a evoca răspunsuri cognitive, emoționale și comportamentale la cei aflați în tratament și pentru a-i ajuta să obțină o nouă perspectivă printr-o mai bună înțelegere a rolurilor lor în viața, modurile în care interacționează cu ceilalți și lucruri care pot crea provocări sau limitează schimbarea în viața lor.
Prin psihodramă, persoanele aflate în tratament sunt adesea capabile să-și dezvolte utilizarea limbajului și a perspectivei pe măsură ce folosesc metode de acțiune pentru a explora evenimentele trecute, prezente sau viitoare. Deoarece psihodrama poate ajuta oamenii să se vadă pe ei înșiși și situațiile lor dintr-o perspectivă exterioară, sesiunea de psihodramă devine adesea un loc sigur pentru ca oamenii să exploreze noi soluții la dificultăți sau provocări, fie că sunt înrădăcinate în cauze exterioare sau în situații trecute.
Psihodrama este o terapie bazată pe roluri care ajută la îndepărtarea țesutului cicatricial emoțional din lumea interioară a clientului. Când apare o traumă, corpul poate opri partea de gândire și procesare a creierului nostru și poate activa sistemul nostru nervos limbic de luptă sau fugă.
S-ar putea să ne amintim momentele de traumă doar vagă, deoarece creierul nostru de procesare se închidea și creierul nostru reactiv se pregătea. Din această cauză, corpurile noastre pot înregistra sentimentele care însoțesc trauma fără narațiunea interioară care ne ajută să le înțelegem.
Scopul psihodramei este de a reveni și de a recupera acele sentimente.
De ce ai vrea să revizuiești o experiență dureroasă din trecut? Pentru că doar procesând experiența, poți ajuta corpul să elibereze sentimentele asociate cu ea. Traumele nerezolvate pot duce la o serie de probleme fizice și pot crește probabilitatea recăderilor la pacienții care se confruntă cu dependență. Psihodrama este un instrument important pentru a „debloca” corpul și mintea din aceste experiențe și pentru a trece dincolo de ele.
TEHNICI UTILIZATE ÎN PSIHODRAMĂ
Tehnicile de acțiune sunt folosite pentru a explora trecutul, prezentul și viitorul clientului. Problemele sunt reluate, precum și posibilele soluții la aceste probleme.
Această formă de psihoterapie este diferită de celelalte și, de asemenea, folosește un limbaj diferit în comparație cu alte terapii.
Liderul de grup sau terapeutul este de obicei numit regizor datorită abordării teatrale.
Sarcina terapeutului este să transforme indicii de la client în acțiuni dramatice.
Clientul care experimentează drama care urmează să fie jucată este cunoscut mai degrabă ca protagonist decât ca client principal.
Recreațiile realizate de membrii grupului au loc pe o „scenă” figurativă. Nu toată lumea din grup joacă neapărat un rol pe scenă.
Cei care o fac se numesc Egouri Auxiliare, iar cei care nu o fac sunt pur și simplu cunoscuți sub numele de Audiența, deși fiecare poate să-și contribuie cu gândurile și sentimentele asupra situației, indiferent de situație.
În general, în aceste ședințe de grup, există doar trei etape în timpul fiecărei ședințe de psihoterapie. Etapa de încălzire implică protagonistul să-și exploreze problemele și să-și exprime sentimentele, care ulterior vor fi reprezentate pe scenă. Cea mai mare parte a sesiunii este pe scena jocului de rol, unde au loc reconstituiri. Acest lucru poate implica multe tehnici diferite. Etapa de închidere implică discutarea sentimentelor între membrii grupului cu privire la rolurile pe care tocmai le-au jucat (sau au văzut cum interacționează) într-un mod de susținere, fără judecăți.
Tehnica multiplelor părți ale sinelui în psihodramă implică lucrul cu diferitele părți psihologice ale psihicului protagonistului. Aceste componente psihologice diferite pot interacționa apoi pe scenă. O altă tehnică de psihodramă, Soliloquul, apare atunci când membrii grupului își spun părerea în timp real în timpul reconstituirilor. Uneori, psihodrama poate implica inversarea rolurilor, în care protagonistul schimbă rolurile cu un membru auxiliar al ego-ului. Uneori, regizorul poate exprima ceea ce își imaginează el/ea că sunt gândurile și sentimentele protagonistului; aceasta este cunoscută sub numele de dublare.
Reprezentarea scenelor din viața noastră poate ajuta să vedem cum răspundem la anumite situații dintr-o perspectivă terță. Având problema adusă la viață în fața ochilor noștri, ne oferă o perspectivă asupra propriilor noastre comportamente. Acest lucru poate stimula, de asemenea, creșterea personală și creativitatea pe măsură ce ne formăm noi roluri pe care să le asumăm.
Sesiunile sunt de obicei efectuate o dată pe săptămână într-un grup format din aproximativ opt până la 12 persoane. O sesiune durează de obicei aproximativ două ore.
Fiecare sesiune este de obicei concentrată pe un individ din cadrul grupului. Alți membri ai grupului vor prelua apoi roluri de susținere în timpul sesiunii, după cum sunt necesari.
Există trei componente de bază ale unei sesiuni de psihodramă:
- Faza de încălzire
- Faza de acțiune
- Faza de împărtășire
- Faza de încheiere
Faza de încălzire este o perioadă în care membrii grupului se prezintă, lucrează la stabilirea încrederii și creează un sentiment de coeziune în grup.
Faza de acțiune
Faza de acțiune implică crearea și reprezentarea unei scene din viața individului.
Terapeutul acționează ca un regizor pentru a ghida individul, cunoscut drept protagonist, și pe alții din grup prin scenă, folosind diverse tehnici, inclusiv:
- Dublare: Aceasta implică un membru al grupului care acţionează emoţiile şi
comportamentele protagonistului. Actorul va spune ceea ce crede că gândește protagonistul sau ce pare să rețină. Activitatea creează o legătură între realitatea internă a protagonistului și realitatea lumii exterioare.
- Oglindire: individul îi observă pe ceilalți în timp ce interpretează scene, evenimente și
conversații, astfel încât individul să poată viziona. Această tehnică poate fi utilă pentru a ajuta oamenii să câștige perspectivă sau atunci când cineva trebuie să aibă o anumită distanță emoțională pentru a-și înțelege mai bine emoțiile.
- Joc de rol: Această tehnică implică ca individul să portretizeze ceva, adesea o anumită
persoană sau obiect, care este o sursă de stres sau conflict în viața sa.
- Inversarea rolurilor: Această tehnică implică protagonistul care joacă rolul unei alte
persoane în viața sa, în timp ce un alt actor joacă rolul protagonistului. Acest lucru poate ajuta la îmbunătățirea empatiei și a înțelegerii perspectivei altei persoane.
- Monolog: În această tehnică, protagonistul își descrie gândurile și sentimentele
interioare unui public. Scopul acestui lucru este de a ajuta individul să obțină o mai bună înțelegere a sentimentelor și gândurilor sale interioare și de a ajuta la promovarea catarsisului.
Faza de împărtășire
Faza de împărtășire implică apoi terapeutul să ajute procesul individual și să înțeleagă emoțiile și gândurile care au ieșit la suprafață. Speranța este că acest lucru va duce la înțelegere și transformare. Această fază implică, de asemenea, ca alții din grup să-și ofere cunoștințele care ar putea ajuta protagonistul să înțeleagă mai bine propriile experiențe.
CU CE POATE AJUTA PSIHODRAMA
Psihodrama poate fi de ajutor pentru o serie de afecțiuni diferite. Poate fi utilă pentru persoanele care au afecțiuni ce afectează imaginea de sine, emoțiile și dispozițiile.
Unele condiții sau probleme pe care le-ar putea ajuta includ:
- Tulburări de alimentație
- Suferință în urma unui deces
- Probleme de identitate
- Tulburări de dispoziție
- Imagine de sine negativă
- Tulburări de personalitate
- Probleme de relație
- Traumă
CARE ESTE DIFERENȚA DINTRE PSIHODRAMĂ ȘI DRAMATERAPIE?
Atât psihodrama, cât și dramaterapia folosesc tehnici de teatru și teatru și pot funcționa în setări individuale și de grup. Există totuși câteva diferențe notabile:
Cum funcționează
Psihodrama identifică un protagonist cu o problemă specifică. Terapeutul lucrează direct cu protagonistul, menținându-l să se concentreze asupra acestei probleme pe parcursul psihodramei, utilizând în același timp energiile de grup și creativitatea.
Dramaterapia poate funcționa într-un mod direct atunci când este adecvat și util pentru client, dar oferă și distanță față de dilemă. Acest lucru urmărește să le faciliteze clienților să-și perceapă îngrijorarea dintr-un unghi diferit.
Tehnică
Psihodrama lucrează direct cu povestea protagonistului și folosește tehnici de distanțare atunci când este necesar.
Dramaterapia folosește adesea metafora, un mit sau o poveste (tehnici de distanțare) pentru a identifica o temă universală, care ajută clientul să fie mai jucăuș și să-și exploreze problema cu mai puțină rușine.
Rezultat
Psihodrama își propune să aibă o rezoluție, sau o potențială soluție, până la sfârșitul sesiunii.
Dramaterapia lasă adesea clientului informații noi și o viziune diferită asupra dilemei la sfârșitul sesiunii, pe care le poate continua să le ia în considerare și să le reflecte în continuare în timpul lor.
Dacă ești interesat(ă) să încerci psihodrama, întâi te rog să te informezi AICI complet asupra condițiilor, abia apoi să suni pentru programare la tel. 0725161169.