"Oamenii construiesc prea multe ziduri si prea putine poduri" (Isaac Newton)
„O persoana fericita nu este aceea care se afla intr-o anumita situatie, ci mai degraba cea care are o anumita atitudine.” (H. Downs)
Persoanele care apeleaza mai greu la ajutorul terapeutic au reticente ce tin nu intotdeauna de rusine, cat de mandrie. Iti vine foarte greu sa recunosti ca esti vulnerabil, mai ales ca traim intr-o lume in care puterea manifestata in diferite forme este foarte importanta si pentru barbati si pentru femei.
Stigmatul social al bolnavului psihic este din pacate de actualitate la noi, dar, pe de o parte, psihoterapia nu trebuie asociata cu o boala psihica in mod obligatoriu, iar pe de alta parte mentalitatea insasi se schimba, in viitor mersul la psiholog va deveni o moda.
In plus, nici nu se pune problema rusinii pentru ca obligatia de confidentialitate din partea terapeutului este exact ceea ce are nevoie cineva pentru a se deschide si a putea vorbi despre ceea ce-l doare.
Depinde doar de acea persoana daca vrea sa marturiseasca cuiva despre mersul sau la un psihoterapeut.
I. De ce solicitam consiliere psihologica/psihoterapie?
1. Avem nevoie sa ni se comunice recunoasterea ingrijorarii, sa ni se accepte aceste îngrijorari ca fiind justificate, ne dorim schimbarea, pentru a deveni tot mai mult persoana care ne-ar placea sa fim.
2. Avem nevoie uneori doar de o parere neutra, o confirmare sau pur si simplu consideram serviciul unui psiholog o posibila parte din optimizarea noastra psihica.
3. Consilierea psihologica stimuleaza autocunoasterea, dezvoltarea personala si adaptarea la situatii de viata mai mult sau mai putin noi sau placute.
II. Cand apelam la consiliere/psihoterapie?
1. Atunci cand comportamentul de zi cu zi al nostru intra in conflict cu criteriile sociale de normalitate si/sau cu propriul simt de adaptare adecvata.
2. Dupa ce am incercat, fara succes, sa facem fata propriilor probleme.
3. In unele cazuri, discomfortul psihologic asociat problemelor medicale de durata poate fi ameliorat prin psihoterapie.
4. Diversele schimbari ce pot interveni, de la lipsa unui loc de munca si pana la pierderea unei persoane apropiate, pot declansa sau inrautatii anumite disfunctionalitati la nivel psihic, fiind necesar ajutorul extern specializat.
5. Studentii care vor sa-si imbunatateasca performantele academice sau relatiile interpersonale.
1. Avem nevoie sa ni se comunice recunoasterea ingrijorarii, sa ni se accepte aceste îngrijorari ca fiind justificate, ne dorim schimbarea, pentru a deveni tot mai mult persoana care ne-ar placea sa fim.
2. Avem nevoie uneori doar de o parere neutra, o confirmare sau pur si simplu consideram serviciul unui psiholog o posibila parte din optimizarea noastra psihica.
3. Consilierea psihologica stimuleaza autocunoasterea, dezvoltarea personala si adaptarea la situatii de viata mai mult sau mai putin noi sau placute.
II. Cand apelam la consiliere/psihoterapie?
1. Atunci cand comportamentul de zi cu zi al nostru intra in conflict cu criteriile sociale de normalitate si/sau cu propriul simt de adaptare adecvata.
2. Dupa ce am incercat, fara succes, sa facem fata propriilor probleme.
3. In unele cazuri, discomfortul psihologic asociat problemelor medicale de durata poate fi ameliorat prin psihoterapie.
4. Diversele schimbari ce pot interveni, de la lipsa unui loc de munca si pana la pierderea unei persoane apropiate, pot declansa sau inrautatii anumite disfunctionalitati la nivel psihic, fiind necesar ajutorul extern specializat.
5. Studentii care vor sa-si imbunatateasca performantele academice sau relatiile interpersonale.
III. Cum ne ajuta consilierea psihologica/psihoterapia pentru o sanatate completa in corp, minte si spirit?
Pot apela la aceasta forma de terapie persoanele normale, fara tulburari psihice grave, dar aflate in situatii dificile. Nevoia consilierii psihologice apare atunci cand cineva se simte: doborat, singur, fara valoare, obosit si iritat, fara speranta, depasit, pesimist, trist, speriat, nelinistit, neînteles de parinti, de familie, de partener/a sau de cei din jur, coplesit de amintiri neplacute, lipsit de încredere în sine sau în ceilalti, cand ii este greu sa se concentreze sau sa se bucure de lucruri care îi placeau înainte.