Pana nu demult s-a crezut ca in lumea noastra toate sunt de sine statatoare, separate si ca lucrurile si fiintele nu se pot influenta reciproc. Ultimele rezultate ale stiintei au dovedit exact contrariul: totul este interconectat cu tot si in mod tainic interdependent.
La inceputul anilor '90, fizicianul rus Vladimir Poponin a uimit lumea stiintifica cu experientele realizate care, ulterior, au devenit de-a dreptul celebre. Respectiv, el a pus intr-o eprubeta inchisa ADN uman si fotoni, vrand ca prin aceasta alaturare sa afle ce influenta are ADN-ul uman asupra fotonilor. Astfel din una din eprubete el a extras tot aerul pentru a obtine vid (un spatiu plin de informatii si energie, si nu gol, cum se credea pana recent, in care exista fotoni care pot sa fie masurati destul de exact cu instrumente speciale). Astfel, in experimentul sau, Poponin a constatat la inceput ca fotonii din in vid sunt distribuiti in eprubeta, asa cum si era de asteptat, in mod dezordonat. Apoi a introdus ADN-ul uman. Şi... stupoare! În prezenta ADN-ului, particulele de fotoni din vid s-au ordonat intr-o forma anume.
Concluzia cercetatorului a fost ca ADN-ul uman are o influenta directa asupra fotonilor ordonandu-i in forme regulate. Prin extensie, s-a dedus ca acest lucru dovedeste ca substanta din care suntem creati, adica ADN-ul, are o influenta directa asupra particulelor din care este creata lumea din jurul nostru. Faptul este fara precedent in cultura occidentala, in care o astfel de influenta nu a fost niciodata mentionata si nicidecum acceptata, ca in cazul culturii orientale. Dar experientele lui Poponin sunt de netagaduit tocmai pentru ca au demonstrat negru pe alb, ca fotonii atomilor se grupeaza dupa un model anume in prezenta ADN-ului uman. Asa, pentru prima oara, stiinta occidentala a demonstrat ceea ce traditiile spirituale stravechi spun dintotdeauna, anume ca noi suntem parte integranta din aceasta lume si ca noi o influentam in permanenta prin simpla noastra prezenta.
Un gol... plin!
Poponin nu s-a oprit insa aici cu experientele! El a extras apoi din eprubeta ADN-ul uman si a descoperit un lucru si mai uimitor: anume ca fotonii ramasi in eprubeta au continuat sa se comporte ca si cand ADN-ul uman ar fi fost inca prezent, pastrand ordinea imprimata de acesta. S-a dedus ca fotonii si ADN-ul uman pastrau cumva legatura, desi fusesera separati fizic de parca un camp subtil ii tinea inca conectati. Experientele au fost repetate de nenumarate ori pana cand si ultimul sceptic a fost convins de noua realitate descoperita, anume ca ADN-ul uman influenteaza lumea din jurul lui. S-a demonstrat astfel ca exista un camp cuantic de energie care ne uneste cu tot ce exista in jurul nostru chiar daca inainte de aceste experiente se credea ca spatiul care ne inconjoara este gol. Prin experimentele lui, Poponin a demonstrat ca acest spatiu nu este nici pe departe gol ci plin de energie si informatie.
Gandul care ucide
Poponin nu s-a oprit insa aici si si-a continuat experimentele incercand sa afle daca si cum sentimentele, gandurile si credintele care izvorasc profund din inima noastra, care sunt de fapt emisii de energie, modifica ADN-ul. Pentru aceasta, el izolat in cate o eprubeta ADN de la diferite persoane. Apoi acestea au fost supuse unor puternice campuri emotionale si au fost masurate reactiile electrice produse la nivelul ADN-urilor respective. Asa s-a constatat ca atunci cand este inconjurata de stari de iubire, recunostinta, compasiune, bucurie etc. molecula de ADN se dilata, iar lanturile de ADN se deschid si se maresc. Cand sunt scaldate in sentimente negative (furie, frustrare, stres), molecula de ADN se micsoreaza si-si blocheaza multe din coduri. S-a dedus ca, de aceea, sentimentele negative ne separa de lumea din jurul nostru si ne deconecteaza de fluxul miraculos al vietii. Experimentele au demonstrat insa si ca aceasta blocare poate sa fie anulata de indata ce experimentatorul emite, iarasi, stari de recunostinta, iubire si fericire. Ulterior, intr-un alt experiment, au fost izolate mostre de ADN uman care de data asta au fost plasate la mari distante fata de subiectul-sursa. În timp ce acesta traia emotii intense s-a descoperit ca mostrele sufereau instantaneu aceleasi modificari de parca s-ar fi aflat inca in locul de origine. Timp de 20 de ani experimentele au tot fost repetate sub diferite forme. Concluzia a fost mereu aceeasi: genele ADN sunt modificate de energiile din exterior. Ştiinta care se ocupa cu studierea acestor fenomene a fost numita epigenetica.
Emitatori-receptori bipezi
În urma cu cativa ani se stia ca partea genetica a ADN-ului adica genele, nu reprezinta decat 10% din ADN. Despre restul de 90% nu se stia nimic, fiind numit gunoi ADN. S-a trecut insa la studierea detaliata a genelor, la identificarea fiecareia in parte si s-a descoperit ca genele reprezinta de fapt doar 5% din ADN. Restul de 95% continua sa ramana un mister. Contrariati, cercetatorii rusi Vladimir Poponin si Pjotr Garajajev au emis un posibil raspuns: anume ca 95% din ADN este de fapt folosit in procesul de comunicare cu ceilalti. Moleculele de ADN din organismul uman fac parte dintr-o gama mult mai larga de semnale biologice, pentru ca asigura incarcarea organismului cu energie prin care se realizeaza regenerarea acestuia celula cu celula, molecula cu molecula. Prof. dr. Fritz A. Popp (renumit biofizician german) a descoperit si ca o mare parte din aceasta comunicare se realizeaza prin lumina, prin asa-numitii biofotoni. Judecand dupa importanta acestora era evident ca ADN-ul trebuia sa aiba un rol
foarte important. Concluzia a fost ca noi transmitem informatii nu doar prin intermediul creierului si al inimii, ci si prin intermediul ADN-ului nostru. Tot prin el, putem sa si receptionam informatia pe care apoi o inmagazinam. Pe scurt, suntem intr-o permanenta stare de emisie-receptie.
Vartejuri de energie
Fizica cuantica este total diferita de fizica mecanica clasica invatata de parintii si bunicii nostri la scoala. Potrivit acesteia din urma, modelul unui atom este reprezentat de un nucleu in jurul caruia graviteaza particule fixe de electroni si protoni. Fizica moderna stie insa astazi ca nu este vorba despre niste particule fizice propriu-zise, ci de o concentratie de energie in diferite zone ale atomului. De niste unitati de materie-energie, care contin informatie si energie. Cu cat ne apropiem mai mult de electroni si protoni si chiar de nucleul atomului, cu atat acestea par ca se... rarefiaza. Ceea ce pe vremuri se credea ca este format din particule fixe se dovedeste a fi astazi construit doar din... vartejuri de energie.
În concluzie, atomul nu are nici un fel de structura fizica, materiala! „Materia este, de fapt, o iluzie. Materia doar ne apare ca fiind materie, dar cercetata detaliat cu ajutorul unor microscoape electronice, se dovedeste clar ca este formata doar din energie", afirma si prof. dr. Ervin Laszlo, renumit savant filosof al sistemelor si teoretician al evolutiei generale. Prin urmare nu este nici o exagerare sa declaram ca nu exista materie propriu-zisa, ci doar energie. „În acest Univers nu exista materie! – sustine si prof. dr. James L. Oschman, biofizician si expert in biologia celulei, de renume mondial. Tot ceea ce ne apare ca fiind fix sau dens, e de fapt energie condensata." Şi mai interesant este insa ca energia unui atom este construita din acelasi gen de energie din care sunt create gandurile, convingerile si emotiile noastre. „Nu suntem altceva decat energie pura care poseda informatie si care e integrata perfect in acest sistem macrocosmic", ne asigura oamenii de stiinta. Fizica cuantica ne invata astazi ca atomul se transforma singur cand se schimba campul sau electromagnetic. Asta inseamna ca noi chiar putem sa influentam orice atom din acest univers, indiferent de timp sau de distanta, in functie de ce energii emitem. Mai ramane doar sa constientizam asta si sa invatam cum sa o facem!
citeste si: https://psihoterapiecraiova.wordpress.com/2015/01/25/experimente-asupra-adn-ului-uman/