Titlu: Naikan. Recunostinta, stare de gratie si arta japoneza a introspectiei.
Gen: spiritualitate si dezvoltare personala
Recomandare:
- Dificultati de relationare
- Terapie de cuplu
- Evenimente traumatizante, stres postraumatic
- Nehotarare, confuzie, ambivalenta
- Stari de teama, izolare, dificultati de adaptare
- Stari (prelungite) de tensiune, deceptie, esecuri de diverse naturi
- Tentative de sinucidere, depresie, anxietate, fobii, dependente
Prezentare generala:
Metoda Naikan (jap. naikan = “a privi in interior”), este o metoda structurata a introspectiei, care ne ajuta sa ne intelegem pe noi insine si relatiile noastre. “Practica introspectiei dateaza de multe sute de ani si isi are radacinile in marile traditii spirituale ale lumii. Printre primii adepti ai unei astfel de practici s-au numarat sihastrii crestini din desert si samuraii japonezi. Adeptii mai recenti ii includ pe Albert Schweizer, Benjamin Franklin si episcopul Fulton J. Sheen. (…)” (Krech G., 2004, pag. 15)
Aceasta metoda a fost elaborata in Japonia in anii `40 de catre Ishin Yoshimoto, un budist credincios din gruparea Pure Land (Jodo Shinshu), ce practica mishirabe, o metoda intensa si dificila de meditatie si introspectie. Bazata pe practica mishirabe, Naikan reprezinta o metoda de introspectie mai accesibila, conceputa de el care poate fi practicata pe scara mai larga.
Reflectia Naikan se bazeaza pe trei intrebari:
- Ce am primit de la…?
- Ce i-am oferit lui…?
- Ce necazuri si dificultati i-am cauzat lui…?
Reflectia Naikan reuseste sa ne faca mai constienti de sprijinul pe care il oferim altora si pe care il primim de la ceilalti si totodata, sa ne gandim la problemele si greutatile pe care le-am cauzat celor cu care am venit in contact.
“Naikan ne largeste viziunea asupra realitatii. Este ca si cum, stand pe varful unui munte, trecem de la lentila de zoom, la una cu unghi larg. Acum ne putem bucura de o panorama mai larga, perspectiva pe care am avut-o initial a ramas inclusa in acest unghi mai larg, dar acum este completata si de ceea ce, mai inainte, era ascuns privirii si tocmai ce era ascuns face ca privelistea sa fie extraordinara.” (Krech G., 2004, pag.18)
Reflectii personale:
“Cu fiecare pas,