“Iertarea este mireasma pe care violeta o lasa pe calcaiul care a strivit-o.”
Mark Twain
Este bine ca iertarea sa fie prezenta in viata noastra si atunci cand este vorba despre a-i ierta pe cei din jurul nostru si, in aceeasi masura, atunci cand este vorba despre iertarea fata de noi insine.
Este un lucru firesc si uman sa reactionam cu furie, suparare, judecata, ranchiuna, chiar ura (ura este o reactie primara si sanatoasa la violenta de orice fel) atunci cand sunt puse in joc si in pericol existenta noastra, viata, dragostea, imaginea, integritatea fizica si sufleteasca sau cei pe care ii iubim. Ar fi nefiresc si patologic sa ne lipseasca aceasta reactie de aparare.
Iertarea reprezinta calea de a ne curata de ranile emotionale si de otrava lor, reprezinta un efort sufletesc menit sa ne restabileasca relatia cu cei din jur si cu noi insine. Oricat de grava ar parea greseala cuiva in mintea noastra, este necesar sa iertam pe cel ce ne-a ranit chiar daca ni se pare ca nu merita sa fie iertat, daca nu de dragul lui, macar de dragul nostru, pentru a nu mai suferi de fiecare daca cand ne gandim la acea persoana sau la acele intamplari care ne-au creat supararea.
In cazuri in care viata ne este devastata de sentimente ca autocritica, auto-judecata, auto-invinovatire, furie si judecata indreptate impotriva noastra insine, este cazul sa ne gandim daca persoana pe care trebuie s-o iertam nu suntem chiar noi insine. Acest proces de auto-iertare este un proces dificil care ne obliga sa revenim asupra faptelor si implicit asupra durerii, ne obliga sa ne asumam partea noastra de responsabilitate si riscul de a ne simti rau acceptandu-ne limitele – pe ale noastre si pe ale altora. Dar acest lucru nu inseamna sa pretinzi ca totul va fi bine, mintindu-te singur, si nu este o favoare pe care ne-o acordam si nici o autorizatie pentru noi de a o lua de la capat.
Iertarea celuilalt, ca si iertarea de sine este o stare interioara la care se ajunge dupa o lupta uneori indelungata, insa, ceea ce conteaza cu adevarat este sa ierti pentru tine, pentru ca TU sa poti intelege, sa poti accepta, sa poti aprecia darurile pe care le-ai primit cu adevarat, pentru a invata sa vezi partea plina a paharului si pentru ca TU sa devii mai fericit/a.
Exercitiu pentru iertare:
“In fiecare seara, inainte de culcare, faceti o trecere in revista, in gand, a evenimentelor zilei respective. Este cineva pe care trebuie sa-l iertati? Exact aşa cum probabil va spalati pe fata in fiecare seara, este important sa purificati conştiinta in fiecare seara, pentru ca resentimentele sa nu se acumuleze.
Vizualizarea in tarc
Dupa ce va relaxati cu cateva respiratii lente şi profunde, inchideti ochii şi aşezati-va intr-o pozitie confortabila.
Imaginati-va ca stati in picioare intr-un camp de la tara. Un drum se indreapta spre locul unde stati. Pe el vine tot ce aveti nevoie in plan material, emotional şi spiritual. Drumul trece printr-un tarc inainte de a ajunge la voi. Tarcul are doua porti: una spre drum şi cealalta spre voi. Daca amandoua portile sunt deschise, tot ce aveti nevoie poate veni catre voi şi darurile voastre catre lume vor putea porni de la voi.
Ori de cate ori nu iertam pe cineva, intemnitam acea persoana in mintile noastre şi o biciuim mintal cu verdictele noastre de vina şi de condamnare. Imaginea acelei persoane care ne infurie este "prinsa in tarc" in conştiinta noastra, iar portile tarcului se inchid precum portile inchisorii. In mod necesar intrati in tarc impreuna cu persoana pe care o judecati, pentru a o controla in timpul intemnitarii. Deci ambele porti sunt inchise şi se blocheaza atat ceea ce daruiti, cat şi ceea ce aveti nevoie sa primiti.
Priviti in interiorul tarcului acum şi vedeti cine e acolo. Conştientizati pretul mare pe care il platiti pentru tinerea in tarc a acestor oameni. Daca sunteti pregatiti sa iertati, imaginati-va ca portile tarcului se deschid automat.
Vizualizati ca oricine este in tarc iese liber, fericit şi iertat. Transmiteti-le ganduri bune. Daca vi se pare greu, incercati sa iertati persoana şi nu actele sale. Pe masura ce iertati,simtiti eliberarea, uşurarea şi energia reinnoita, in timp ce resentimentele dispar. Asigurati-va ca nu ramaneti singur/a in tarc, lasand acolo doar judecata ego-ului fata de voi inşiva.
Verificati-va adesea tarcul, mai ales atunci cand va simtiti obosit/a, bolnav/a sau va e teama. Veti gasi ca in acele momente aveti cei mai multi oameni (inclusiv voi inşiva) inchişi in tarcul vostru. Imediat ce deschideti portile şi eliberati tarcul, emotiile şi nivelul de energie se vor optimiza.” (Virtue D., pag 64)
Referinte bibliografice:
- Virtue D. (2007), “Vindecarea cu ingeri”, Braşov, Editura Adevar Divin.