Cuvântul "holistic" provine de la grecescul "holos", care înseamnă "întreg". O vindecare holistică presupune o schimbare a modului de a privi boala, și anume a vedea persoana ca un întreg. Boala nu este doar un ansamblu de simptome fizice, ea reprezintă expresia unui profund dezechilibru prezent la nivelul minții și al sufletului și care se manifestă în cele din urmă la nivelul corpului fizic.
O tendință a psihoterapiilor actuale și în special, o trăsătură a psihoterapiei integrative este abordarea persoanei din perspectiva minte, spirit, corp. Ființa umană presupune un întreg în care cele trei aspecte se influențează unul pe celălalt, deci o abordare din toate cele trei perspective înseamnă o vindecare/echilibrare eficientă și mult mai rapidă.
Starea emoțională, mentală și spirituală a fiecaruia dintre noi, are un rol extrem de important în prevenirea și tratarea simptomelor/bolilor fizice. Orice vindecare holistică se ghidează dupa principiul conform căruia cauza oricărui dezechilibru emoțional/afecţiune este reflectată în interiorul fiinţei şi de aceea, persoana este privită ca un element activ și esenţial în procesul vindecării.
“Este mai important să cunoști persoana care are o boală, decât boala pe care oare persoana”, spunea Hipocrate.
Abordarea holistică nu se ocupă doar de vindecare, ci în primul rând, de menţinerea unei stări de sănătate și armonie în fiinţă.
Adesea este greu să determinăm unde încep simptomele rezultate în urma stresului emoțional și unde cele datorate unor cauze organice și astfel găsim situații în care tratamentele tradiționale s-au dovedit ineficiente.
Prin ce diferă terapia holistică de medicina tradițională?
De cele mai multe ori, organismul uman are capacitatea de a se vindeca singur, fără nici o medicație. O abordare holistică nu tratează doar organul bolnav sau starea neplăcută, ci privește persoana ca un întreg, adaptându-se individual la nevoile și ritmul personal, iar starea de sănătate este definită prin starea de bine.