Când vorbim despre stres, de obicei ne gândim la aspectele sale negative.
Fraze precum "E atât de stresant!" ne vin adesea în minte. Stresul se referă la un eveniment sau o situație care perturbă echilibrul unei persoane. O reacție nesănătoasă la stres apare atunci când cerințele stresorului depășesc capacitatea de adaptare a individului. Adesea, stresul provine din factori din afara controlului nostru, iar gradul de control pe care îl avem influențează în mod semnificativ nivelul de stres.
Deși unele niveluri de stres pot fi benefice, oferind impulsul necesar pentru a începe ziua, stresul excesiv, persistent sau lipsit de sprijinul persoanelor dragi este considerat dăunător. Numit stres toxic, acesta are potențialul de a provoca boală și nefericire.
În cazul copiilor și adolescenților, stresul poate influența comportamentul, emoțiile și dezvoltarea lor generală. Copiii pot prezenta semne de stres în diferite moduri, cum ar fi plângerile de dureri de stomac, sentimente de anxietate, tulburări de somn, manifestări de furie și chiar îmbolnăviri sau boli. Schimbările comportamentale, inclusiv manifestarea agresivității, regresia abilităților dobândite anterior și alternanța între comportamentele agățătoare și distante, pot indica, de asemenea, stresul la copii și adolescenți.
Stresul la copii și adolescenți nu arată întotdeauna la fel ca stresul la adulți. Dar, la fel ca adulții, copiii și adolescenții - chiar și cei care au suferit pierderi care le-au schimbat viața - pot găsi modalități să facă față în mod sănătos. Împreună, tinerii și părinții sau cei care au grijă de ei pot învăța să recunoască semnele excesului de stres și, cu instrumentele potrivite, să-l gestioneze.
Ca părinți, ne dorim întotdeauna ce este mai bun pentru copiii noștri. Vrem să fie sănătoși, fericiți și rezistenți în fața provocărilor vieții. Acest lucru este adesea mai ușor de spus decât de făcut, având în vedere cerințele zilnice și responsabilitățile de părinte. Anxietatea este o problemă comună la copii, adolescenți și tineri, adesea experimentată în diferite etape ale dezvoltării. Tulburările de anxietate pot fi diagnosticate pentru prima dată la copii cu vârste cuprinse între patru și opt ani, în timp ce un sondaj recent a constatat că aproximativ 32% dintre adolescenții din Uniunea Europeană suferă de o tulburare de anxietate, un procent care a crescut semnificativ de-a lungul anilor. Studiul a relevat, de asemenea, că unul din patru până la cinci adolescenți are o dizabilitate severă legată de tulburarea lor de anxietate.
Deși să faci față anxietății copilului tău poate fi o situație dificilă pentru tine ca părinte, vestea bună este că anxietatea este o afecțiune foarte tratabilă. Există, de asemenea, multe lucruri pe care le poți face pentru a-ți ajuta copilul. Mai degrabă decât să presupui că copilul tău va depăși anxietatea, este mai bine să începi să iei măsuri cât mai curând posibil pentru a-l ajuta să facă față simptomelor și să-și recapete controlul asupra modului în care percepe lumea din jurul său.
Simptomele de anxietate sunt comune la copii și adolescenți, 10 până la 20 la sută dintre copiii în vârstă școlară experimentând astfel de simptome. Un număr și mai mare de copii resimt stres care nu se încadrează în categoria unui tulburare de anxietate.
Simptomele anxietății la copii versus adolescenți
Simptomele anxietății variază considerabil și adesea rămân nedetectate la copii și adolescenți. Tulburările de anxietate la copii se caracterizează prin iritabilitate, nervozitate, îngrijorare excesivă, timiditate, probleme de somn și/sau simptome fizice, cum ar fi dureri de cap sau probleme digestive.
Copiii sunt puternic afectați de ceea ce se întâmplă în lumea din jurul lor. Ei se pot simți epuizați și izolați de ceilalți, precum și fricoși sau cu sentimente de rușine. Copiii cu anxietate pot avea, de asemenea, dificultăți în a-și face prieteni sau de a participa la alte activități sociale.
Printre cele mai comune simptome la copii se numără:
- Dificultăți de concentrare.
- Probleme cu somnul sau coșmaruri.
- Scandaluri sau probleme de furie.
- A fi tensionat sau neliniștit.
- Perioade frecvente de plâns.
- Plângeri dese legate de starea de sănătate.
Pentru adolescenți, majoritatea îngrijorărilor lor sunt legate de sentimentele despre ei înșiși.
Acestea pot include performanța academică și presiunile de a reuși la școală, modul în care sunt percepuți de ceilalți și preocupările legate de imaginea corpului lor în legătură cu dezvoltarea fizică.
Anxietatea la copii și adolescenți nu este întotdeauna evidentă deoarece aceștia tind să-și ascundă gândurile și sentimentele.
Unele semne la care să fii atent sunt:
- Teama sau îngrijorarea constantă legate de aspecte obișnuite ale vieții lor.
- Izolarea de prieteni sau activități sociale.
- Iritabilitate sau reacții agresive față de alții.
- Dificultăți în școală sau scăderea bruscă a performanței.
- Refuzul de a merge la școală.
- Probleme de somn.
- Abuz de substanțe.
- Căutarea constantă a asigurărilor.
Indiferent de simptomele specifice ale copilului sau adolescentului tău, anxietatea poate avea un efect negativ asupra gândurilor, emoțiilor și sănătății lor fizice. Acest lucru, la rândul său, poate interfera cu capacitatea lor de a funcționa atât din punct de vedere academic, cât și social. A-i ajuta să facă față problemei începe prin recunoașterea cauzelor simptomelor lor de anxietate.
Cauzele anxietății la copii.
Există multe motive pentru care copiii devin anxioși. Tulburările de anxietate sunt cel mai probabil cauzate de o combinație de factori de mediu și biologici. Anxietatea tinde să se transmită în familii și este mai frecventă la fete decât la băieți.
Tulburările de anxietate cuprind diverse tipuri de probleme de sănătate mintală, inclusiv tulburarea de anxietate generalizată (TAG), tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), tulburarea de panică, tulburarea de stres post-traumatic (TSPT), tulburarea de anxietate socială și alte fobii specifice. Unii copii au și anxietate de separare, manifestând teamă și disconfort legate de despărțirea de casă.
Copiii și adolescenții pot avea mai mult de un tip de anxietate în același timp. Cele trei tipuri cele mai comune de anxietate la copii sunt anxietatea de separare, anxietatea socială și anxietatea generalizată.
Declanșarea unei tulburări de anxietate este adesea provocată de evenimente stresante, cum ar fi schimbări bruște în viața lor, dificultăți în școală, asumarea de responsabilități suplimentare dincolo de nivelul lor de maturitate, stresul din situațiile familiale sau experiențe traumatice, inclusiv hărțuirea sau alte forme de abuz.
Părinții care sunt anxioși sau prea protectivi față de copiii lor pot contribui, de asemenea, la anxietatea copilului. Un studiu realizat în 2021 a evidențiat modul în care sprijinul părinților a fost un factor crucial pentru sănătatea mentală a adolescenților. Încurajând copilul să-și dezvolte strategii de adaptare, cum ar fi acceptarea, distracția și o mentalitate pozitivă, puteți contribui la întărirea stării lor de bine și la reducerea stresului și anxietății.
Rolul rețelelor de socializare în anxietatea copiilor
Adolescenții și tinerii petrec ore în șir pe smartphone-urile lor, trimitând mesaje prietenilor și interacționând pe Instagram, Facebook, Snapchat și Twitter. Primirea notificărilor de pe rețelele de socializare pe tot parcursul zilei poate influența gândurile și sentimentele lor despre ei înșiși. Într-o anumită măsură, aceasta poate fi o experiență plăcută și pozitivă, dar în alte privințe, poate accentua anxietatea și sentimentele de izolare și depresie.
În timp ce rețelele de socializare pot ajuta copiii și adolescenții să rămână conectați și să mențină legături mai strânse cu prietenii și familia, ele pot, de asemenea, promova hărțuirea și afecta negativ imaginea de sine și stima de sine.
Un studiu din 2019 efectuat pe un eșantion de peste 6.500 de adolescenți cu vârste cuprinse între 12 și 15 ani din UE a indicat că cei care petreceau mai mult de trei ore pe zi pe rețelele de socializare erau expuși unui risc crescut de probleme de sănătate mintală. Un studiu intern realizat pe Facebook în 2021 a relevat că adolescenții pot întâmpina dificultăți legate de comparația socială accentuată și presiunea grupului, iar Instagram a fost menționat ca una dintre sursele care ar putea agrava problemele existente de sănătate mintală.
Prin urmare, care sunt modalitățile prin care poți contribui la diminuarea anxietății și stresului experimentate de copilul tău?
1. Încurajează-ți copilul să-și înfrunte temerile, nu să le evite.
Atunci când ne confruntăm cu situații care ne provoacă frică, avem tendința să le evităm.
Cu toate acestea, evitarea acestor situații poate menține nivelul de anxietate. În schimb, dacă un copil înfruntă temerile, acesta va învăța că anxietatea scade natural în timp. Corpul uman nu poate rămâne anxios pentru perioade lungi de timp, existând un sistem în organism care calmează corpul. De obicei, nivelul de anxietate scade în decurs de 20-45 de minute dacă copilul rămâne în situația care îi provoacă anxietate.
2. Îndrumă-ți copilul să accepte imperfecțiunea.
Adesea simțim presiunea ca copiii noștri să performeze bine în sport, școală și alte domenii. Cu toate acestea, uităm uneori că ei sunt doar copii. În școală, accentul cade pe note, iar plăcerea de a învăța poate fi neglijată dacă un 8,5 este considerat bun, dar nu suficient. Acest lucru nu înseamnă că efortul nu este important. Este crucial să încurajezi copilul să depună efort, dar la fel de important este să accepți și să îmbrățișezi greșelile și imperfecțiunile copilului tău.
3. Concentrarea pe aspectele pozitive poate ajuta copiii anxioși și stresați să se abțină de la gândurile negative și autocritică.
Îndrumându-i să vadă partea plină a paharului în loc de partea goală și să se concentreze pe aspectele pozitive ale unei situații, îi puteți ajuta să-și îndrepte atenția către lucrurile care îi fac să se simtă bine și să-și dezvolte o perspectivă mai optimistă. Acest lucru poate contribui la reducerea gândurilor negative și autocriticii, oferindu-le copiilor un cadru sănătos pentru a-și gestiona emoțiile și starea de spirit.
4. Programarea de activități relaxante este esențială pentru copii.
Chiar și activitățile distractive, cum ar fi sportul, pot deveni mai mult despre succes decât despre distracție. Este important să le oferiți copiilor timp pentru a se juca doar pentru distracție. Acest lucru poate include programarea unui timp în fiecare zi pentru a se juca cu jucării, a participa la jocuri, a face sport fără competiție, a practica yoga, a picta, a organiza o petrecere cu ceai, a juca într-o piesă de teatru sau pur și simplu a se relaxa.
5. Copiii învață comportamentele urmărindu-și părinții.
Prin urmare, atunci când îți pui în aplicare abordarea, îngrijirea de sine și gândirea pozitivă, copilul tău va fi influențat în mod similar. Dacă eviți situațiile care îți provoacă anxietate, copilul tău ar putea face același lucru. În schimb, dacă îți confrunți fricile și îți acorzi timp pentru a-ți satisface nevoile, copilul tău va învăța că îngrijirea de sine este o parte importantă a vieții. De asemenea, dacă cauți aspectele pozitive în situații, copilul tău va fi influențat în mod similar.
6. Recompensează comportamentele curajoase ale copilului tău.
Dacă încurajezi copilul să-și înfrunte temerile, poți să-l răsplăești cu laude, îmbrățișări sau chiar cu recompense tangibile, cum ar fi un autocolant sau un mic răsfăț. Este important să stabilești această strategie ca un mijloc de motivare înainte ca copilul să se afle într-o anumită situație. Prin recompensarea comportamentelor curajoase, copilul tău va fi încurajat să le manifesteze mai des.
7. Promovează un program regulat de somn pentru copilul tău.
Stabilește o oră fixă de culcare și respect-o, inclusiv în weekend. Implementează o rutină de culcare de 30-45 de minute în fiecare seară pentru a facilita tranziția copilului de la activitățile zilei la starea de relaxare necesară pentru a adormi.
8. Încurajează-ți copilul să-și exprime anxietatea.
Dacă copilul tău îți comunică că se simte îngrijorat sau speriat, evită să răspunzi cu "Nu, nu trebuie să fii!" sau "Ești bine". Aceste răspunsuri nu sunt de ajutor pentru copilul tău. În schimb, ar putea face ca acesta să simtă că nu ești atent la ceea ce spune sau că nu îl înțelegi. În loc, validează experiența copilului tău prin a-i spune lucruri precum: "Da, pare că te simți speriat. De ce te simți îngrijorat?" Apoi, încurajează o discuție despre emoțiile și temerile copilului tău.
9. Facilitează rezolvărea problemelor pentru copilul tău
După ce ai validat emoțiile copilului și ai demonstrat că înțelegi experiența acestuia și îl asculți, ajută-l să rezolve problema. Acest lucru nu implică rezolvarea problemei pentru copilul tău, ci îl ajută să identifice soluții posibile. Dacă copilul tău poate genera soluții, este excelent. Dacă nu poate, poți genera câteva soluții potențiale pentru copilul tău și îl poți încuraja să aleagă soluția care crede că ar funcționa cel mai bine.
10. Transmite copilului tău o stare de calm
Copiii se uită la părinții lor pentru a determina cum să reacționeze în situații. Observăm cu toții un copil mic căzând și apoi ne uităm la părintele său pentru a vedea cum reacționează. Dacă părintele pare îngrijorat, copilul plânge. Acest lucru se datorează faptului că copilul caută la părintele său un semnal despre cum să reacționeze la situație. Copiii de toate vârstele captează emoțiile părinților lor și rezonează cu ele. Dacă ești anxios, copilul tău va prelua această anxietate și va experimenta o creștere a propriei anxietăți. Prin urmare, atunci când dorești să reduci anxietatea copilului tău, trebuie să îți gestionezi propria anxietate. Acest lucru poate însemna să îți încetinești în mod deliberat propriul discurs, să respiri adânc pentru a te relaxa și să lucrezi pentru a te asigura că expresia ta facială transmite că ești calm.
11. Practică exerciții de relaxare cu copilul tău.
Uneori, este necesar să practici exerciții de relaxare de bază pentru a-i ajuta pe copii să-și reducă stresul și anxietatea. Poți încerca să îi spui copilului să respire lent și adânc (și să faci același lucru împreună cu el, astfel încât să se potrivească cu ritmul tău). Sau poți să îi ceri copilului să-și imagineze un loc relaxant, cum ar fi o plajă sau să se relaxeze într-un hamac în curte. Îi poți cere să-și închidă ochii și să-și imagineze sunetele, mirosurile și senzațiile asociate cu acea imagine. De exemplu, închide ochii și imaginează-ți că ești pe o plajă. Ascultă sunetul valurilor care vin și pleacă. Ascultă ciripitul pescărușilor în depărtare. Acum, concentrează-te pe senzația nisipului cald sub degete și pe soarele care îți încălzește pielea. Copilul tău poate folosi aceste tehnici singur în momentele care îi provoacă anxietate.
12. Persistă neîncetat.
Anxietatea și stresul pot fi lupte cronice. De multe ori, sursa anxietății unui copil se schimbă în timp, ceea ce poate crea senzația că trebuie să stingi mereu incendii. Prin repetarea tehnicilor de gestionare a anxietății și stresului, copilul tău va învăța cum să-și reducă nivelul de anxietate și cum să facă față situațiilor care îi provoacă anxietate. Cheia este perseverența, așa că nu renunța!
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este cel mai des recomandată pentru tratarea anxietății la copii și adolescenți. TCC funcționează prin schimbarea modului în care copilul tău gândește pentru a modifica comportamentele și emoțiile disfuncționale. Tratamentul funcționează cel mai bine atunci când găsiți cel mai potrivit terapeut pentru copilul tău.
În timp ce TCC poate fi eficientă atunci când lucrează direct cu copilul, părinții pot fi, de asemenea, incluși în această abordare. TCC cu copiii mai mici este adesea cel mai util atunci când se concentrează pe aspectele comportamentale ale anxietății. Abilitățile învățate în terapie pot oferi mecanisme valoroase de adaptare pentru copii și adolescenți, pe care aceștia se pot baza pe tot parcursul vieții adulte.
Înțeleg că îți pasă foarte mult de bunăstarea copilului tău și că îți dorești să faci tot ce poți pentru a-i ajuta să se simtă bine.
Dacă observi că nivelul de anxietate al copilului sau adolescentului tău nu scade în ciuda eforturilor depuse, ar putea fi momentul să cauți sprijin suplimentar. În calitate de psiholog și psihoterapeut profesionist, sunt aici să te ajut prin terapia cognitiv-comportamentală pentru tratarea anxietății la copii și adolescenți.
De asemenea, vă pun la dispoziție platforma mea online "STOP ANXIETATE" pentru remedierea și ameliorarea stărilor de anxietate și stres. Aici, copilul tău poate învăța tehnici și strategii eficiente pentru a-și depăși temerile și a-și recăpăta starea de bine.
Te încurajez să iei în considerare această opțiune și să mă contactezi pentru a discuta mai multe despre cum putem lucra împreună pentru a sprijini sănătatea mentală a copilului sau adolescentului tău.