Observam lucruri, fapte, intamplari si tragem concluzii. Este firesc sa facem asta, este una dintre functiile creierului nostru. Problema apare atunci cand presupunerile noastre nu sunt verificate, cand le luam de bune si declansam un anumit comportament care nu corespunde cu realitatea celuilalt. Si asta se intampla de multe ori pentru ca luam personal lucrurile, fara sa intrebam ce s-a intamplat in realitate in partea cealalta, acolo unde am declarat ca cineva a produs neplacerea noastra pentru ca are ceva cu noi.
Ne repezim sa judecam, sa catalogam, sa aratam cu degetul sau simplu, sa ne suparam fara sa avem habar ce se intampla in sufletul sau in viata celui fata de care am declansat astfel de emotii sau reactii. Verificarea presupunerii iti aduce linistea interioara, poti afla ca ceea ce se intampla nu are nici o legatura cu tine, poti afla chiar ca persoana are nevoie de tine in acel moment!
Presupunerile neverificate, a lua personal ceva ce nu stiii sigur daca e asa, este o atitudine care iti poate otravi viata si sufletul! Persoanele pe care le-ai pus la zid vor trece mai devreme sau mai tarziu peste durerea de a fi acuzati de ce nu au facut si-si vor vedea de viata lor, insa tu ramai cu durerea ca lumea are ceva cu tine, ca viata e nedreapta cu tine, ca nu ai noroc s.a. Iar acest lucru este cum nu se poate mai FALS!
Retine si aminteste-ti de fiecare data un aspect atunci cand te tenteaza sa tragi concluzii pripite: ceea ce vedem si acuzam la altii este de fapt in noi! Oamenii sunt propriile noastre oglinzi.
Observa, trage o concluzie pentru ca e firesc s-o faci,
insa verifica daca ai dreptate si viata iti va fi mult mai relaxata si mai implinita!