Oricât de curios ar părea, copacii sunt ființe relaționale. Aceștia au nevoie de o multitudine de alte organisme vii pentru a-și continua viața, pentru a crește, pentru a se reproduce.Acestea se lipesc de rădăcinile copacilor și extind sistemele de rădăcini pentru a le ajuta să extragă apa și nutrienții din sol și să le transmită la cele mai înalte frunze.
În „Viața secretă a copacilor”, Wohlleben explorează aspecte atât de fascinante ale comunicării arboricole, cum ar fi modul în care copacii transmit înțelepciunea către generația următoare prin semințele lor, ceea ce îi face să trăiască atât de mult și să-și dezvolte modul în care ocupă teritoriile.
Relația dintre oameni și copaci este atât de specială și importantă, aceștia având mult mai multe lucruri în comun decât cunoaștem (sau dăm importanță) mulți dintre noi. Aces aspect include faptul că atât oamenii, cât și copacii conțin în mare parte apă, împărtășim caracteristici fizice similare și fiecare dintre noi este complet unic. În plus, oamenii și copacii sunt interdependenți – noi inspirăm oxigen și expirăm dioxid de carbon, în timp ce copacii iau dioxid de carbon și eliberează oxigen.
De ce sunt copacii ființe sociale? De ce împart hrana cu propria specie și, uneori, ajung chiar atât de departe încât să-și hrănească ”concurenții”?
Motivele sunt aceleași ca și pentru comunitățile umane: există avantaje în a lucra împreună. Un copac nu este o pădure. Pe cont propriu, un copac nu poate stabili un climat local consistent. Este la cheremul vântului și al vremii. Dar împreună, mulți copaci creează un ecosistem care moderează extremele de căldură și frig, stochează multă apă și generează multă umiditate. Și în acest mediu protejat, copacii pot trăi până la vârste foarte mari. Pentru a ajunge la acest punct, comunitatea trebuie să rămână intactă, indiferent de situație. Dacă fiecare copac s-ar adapta numai pentru el însuși, atunci mulți dintre ei nu ar ajunge niciodată la bătrânețe.
Uscările regulate ale unora ar duce la multe goluri mari în zona respectivă, ceea ce ar face mai ușor ca furtunile să pătrundă în pădure și să smulgă mai mulți copaci. Căldura verii ar ajunge la ”podeaua” pădurii și i-ar usca. Fiecare copac ar avea de suferit.
OAMENII ȘI COPACII - SIMILARITĂȚI
1. Caracteristici fizice
Oamenii și copacii, stau în poziție verticală, cu o coroană în vârf și membre care decurg dintr-un trunchi central. În plus, modelul de ramificare tubulară al plămânilor noștri seamănă cu sistemul radicular al multor copaci.
2. Unicitate și frumusețe
Fiecare om și fiecare copac este unic și nu există doi care să fie exact la fel. La copaci culorile pot varia, ramurile pot crește și se pot îndoi în unghiuri diferite, iar mugurii și florile apar în locuri diferite.
La fel ca oamenii, copacii au rate de creștere diferite, cu variații în înălțime și volum. Unii cresc înalți, în timp ce alții sunt scunzi. Unii rămân subțiri, iar alții cresc mai groși. Unicitatea și diversitatea evidente atât la copaci, cât și la oameni ajută la transformarea lumii într-un loc mai interesant și mai frumos!
3. Dependența de apă
Atât oamenii, cât și copacii sunt formați în mare parte din apă și se bazează pe această resursă pentru a supraviețui. Majoritatea copacilor sunt formați din mai mult de 50% apă. În mod similar, o persoană adultă este formată din aproximativ 70% apă. Fără apă, viața nu ar fi posibilă nici pentru oameni, nici pentru copaci.
4. Încrederea în alții
Știați că există la fel de mulți microbi pe corpul uman ca și celule umane reale? Chiar dacă acești microbi nu fac parte din organism, ei îndeplinesc funcții importante pentru viața umană. La fel ca oamenii, copacii se bazează și ei pe alte organisme vii pentru supraviețuire și reproducere. De exemplu, mulți copaci se bazează pe anumite ciuperci pentru a se lipi de rădăcini și pentru a le permite să extragă suficientă apă din sol. În plus, mulți copaci și arbuști (inclusiv cireșul, caisul, vișinul, mărul. părul, prunul, printre alții) se bazează pe insecte polenizatoare pentru a schimba polenul din florile lor pentru a se regenera și reproduce.
5. Trăiesc în comunități
Potrivit unui articol din Smithsonian din martie 2018, cercetătorii au adunat dovezi care arată că copacii aceleiași specii sunt de fapt organisme comunale (cum ar fi oamenii) și pot chiar să formeze alianțe cu copacii din alte specii. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că arborii pădurii au evoluat pentru a trăi în relații interdependente și de cooperare care sunt susținute de comunicare și o inteligență colectivă similară unei colonii de insecte sau unui oraș.
6. Relația simbiotică dintre oameni și copaci
Copacii și oamenii au o relație interdependentă. Un exemplu este că inspirăm oxigen și expirăm dioxid de carbon. Copacii, pe de altă parte, iau dioxid de carbon și eliberează oxigen în atmosferă. Rolul pe care îl joacă copacii în ecosistem este vital pentru viața umană și a altora ființe și organisme vii de pe pământ. În plus, copacii ne sprijină prin oferirea de umbră și adăpost, prevenirea eroziunii solului, servind drept scuturi de vânt, curățând apele subterane și furnizând hrană.
7. Copaci și simțul locului
Copacii ne conectează cu locul în care trăim. Ochii noștri sunt adesea atrași de copaci când ieșim în aer liber și ne pot servi drept repere și ne pot ajuta să ne găsim drumul. Mulți oameni își amintesc conștient sau subconștient un loc pe care l-au vizitat după tipul de copaci erau prezenți și pot avea un sentiment sau o amintire care le vină în minte când văd un copac.
CE AVEM DE ÎNVĂȚAT DE LA COPACI?
1. Acceptarea
a. propriei unicități
b. a importanței propriei existențe în univers, context, comunitate și a manifestării plenare a potențialului personal
c. vulnerabilității naturale ca formă de putere
d. ritmului diferit de creștere
e. vremurilor ”ploioase” (a provocărilor) ca potențial de creștere și pentru simțirea cu adevărat a bucuriei ”soarelui” (a reușitei, a stării de bine)
f. ritmicității anotimpurilor ca necesar de ”încărcare a bateriilor” (stagnările, pauzele, relaxarea pentru oameni)
g. desprinderii de trecut, de lucruri care nu mai au sens (frunzele, fructele care cad) și a bucuriei apariției noului (regenerarea)
h. responsabilității pentru propria creștere și a celor din jur
2. Flexibilitatea și adaptarea
a. mișcarea odată cu ”bătaia vântului” și revenirea în poziția verticală
b. ”împrietenirea” cu locul, situația și alte ”specii” (sau, în context uman, luarea în calcul a unor perspective diferite de ale noastre)
3. Lucrul în echipă și dăruirea/împărtășirea
a. ajutarea la nevoie a celor din jur, întelegând că, pe termen lung, acel ajutor se va întoarce la tine
b. aducerea de valoare în viețile celor din jur prin a fi ceea ce ești
c. înfrumusețarea vieților altora fără a aștepta nimic în schimb
d. îmbrățișarea (la propriu sau la figurat) pentru a dărui un strop de energie și iubire
4. Învățarea
a. răbdării de a crește
b. continuă pentru a ajunge mai mare, mai puternic, mai frumos
c. importanței trăirii clipei prezente
d. păstrării unei rezerve de energie în interiorul nostru, pe care s-o folosim ”iarna” (în situații mai dificile, mai solicitante)
e. privitului continuu către ”stele”, către creștere, către obiective mărețe
f. ieșirii din zona de confort, chiar și atunci când este ”soare” (copacul continuă să crească!)
5. Transformarea și creația
a. ia o parte din grijile, pesimismul, contextele neplăcute ție sau altora și transform-le în ”oxigen” (lecții de viață, energie pozitivă) și dăruiește-l mai departe
b. continuă să înflorești, să dai rod
c. compară-te doar cu tine însuți, cu propria ta creștere față de tine, cel de ieri
6. Recunoștința
a. amintește-ți de ”rădăcinile” tale și de ceea ce te-a format, crescut, hrănește în continuare – apa, soarele, pământul, comunitatea (părinții, strămoșii, vecinii, prietenii, profesorii etc., lecțiile învățate pe parcursul creșterii tale)
b. amintește-ți că, periodic, oricât de greu ar părea, al un moment dat, răsare din nou soarele