Articole

Twitter

Voi începe acest articol cu o poezie care exprimă, după părerea mea,complexitatea iubirii în ceea ce priveşte construirea şi mentinerea unei relaţii de cuplu:

Nu e de ajuns sa iubesti
Jacques Salomé

Nu e de ajuns sa îi spun te iubesc
dacă nu pot primi toată această
dragoste în mine,

Nu e de ajuns să vreau sa fiu iubit
dacă relaţia mea nu este în acord
cu darul iubirii primite.

Nu e de ajuns să îmi exprim dorintele,
trebuie de asemenea
să accept să nu le impun.

Nu e de ajuns ca ea să-mi spuna dorinţele ei,
dacă nu ştiu să le primesc
sau să le amplific.

Nu e de ajuns să o las să creadă
că vreau o relaţie de cuplu
când eu îmi doresc doar să ne întâlnim.

Nu e de ajuns să răspund aşteptărilor ei
dacă nu stiu să le exprim pe ale mele.

Nu e de ajuns să o las să creadă
că mă poate iubi ,
dacă mie mi-e teamă de iubire
sau mi-e frică să devin dependent.

Nu e de ajuns să mă las iubit
dacă nu sunt sigur de propriile mele sentimente.

Nu e de ajuns să fiu pasional
dacă nu disting
nevoile ei de ale mele.

Nu e de ajuns să mă arăt cu ea
dacă nu o văd când suntem împreună.

Nu e de ajuns să îi promit ziua de mâine
dacă nu sunt capabil să trăiesc în prezent.

Nu e de ajuns să îi spun: vreau să trăiesc cu tine
dacă nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.

Nu e de ajuns să îi spun: poţi conta pe mine
dacă eu sunt încă dependent.

Nu e de ajuns să îi fiu fidel
dacă simt că nu îmi sunt fidel mie însumi.

“Soliditatea unui cuplu depinde în mare parte de validitatea sistemului său de comunicare” (Jacques Cosnier, 1981).

Atunci când iubirea înseamnă împlinire, ea devine un sentiment înălţator. Iar implinirea vine adesea dintr-o bună comunicare între cei doi parteneri. Antropologul american Gary Chapman, vorbeşte în cartea sa “Cele cinci limbaje ale iubirii” despre cât de important este să vorbim “aceaşi limbă” cu cei pe care îi iubim.

Fiecare am experimentat în relaţiile noastre cel putin o data ce înseamnă să simţim că celalalt nu observa dovezile noastre de iubire sau ne ofera în schimb ceva ce noi nu preţuim sau de care nu avem nevoie. Pentru că partenerul nostru a crescut într-o familie în care iubirea se exprima într-un alt mod, limbajul său poate fi complet diferit de al nostru. În functie de aceste limbaje care ne definesc, o relaţie începuta armonios poate rămâne la fel sau nu de-a lungul anilor. Dr. Gary Chapman ne recomandă în cartea sa să incercam să descifrăm, să învăţăm şi să folosim limbajul celuilalt pentru a menţine o bună şi trainică relaţie. El ne dezvăluie astfel cele cinci limbaje ale iubirii în viziunea sa:

1. Cuvintele de încurajare. Acestea redau minunata însusire de a fi suportiv într-o situatie delicată cu care se confruntă celălalt sau pur şi simplu ne arata că folosirea unui compliment sincer are rolul de a însenina ziua partenerului.

2. Timpul acordat. Este vorba despre timpul în care atenţia îi este acordata partenerului în timpul unei activitati comune şi nu doar activităţii în sine (exp.: să acordam o atenţie mai mare partenerului şi nu peisajului, dacă este vorba despre o plimbare prin parc)

3. Darurile primite. Darul este un simbol al faptului ca cineva s-a gândit la noi cu iubire, indiferent dacă valoarea lui materială este însemnată sau nu; şi, mai important, este darul deosebit de preţios al prezenţei de sine, mai ales în situaţiile de criză, când celalalt are cea mai mare nevoie de noi.

4. Serviciile. Unii oameni măsoara iubirea dupa ceea ce facem pentru ei, micile “ajutoare”, spălatul vaselor sau al maşinii, plătitul unei facturi, o cafea dimineaţa, ajutorul dat într-un proiect, şi altele asemenea lucruri care îi fac să se simtă iubiţi, pretuiţi, importanţi pentru partener.

5. Mângăierile fizice. Acestea sunt înţelese ca o modalitate de a-i comunica partenerului emoţia iubirii.

Aş dori ca în acest articol să mă opresc câteva momente asupra limbajului verbal, care ne este aparent cel mai la îndemână. Inţeleptul Solomon scria: “In puterea limbii este viaţa şi moartea”. Limbajul, ca modalitate de exprimare a iubirii înseamnă folosirea acelor cuvinte care o clădesc. Un anumit limbaj, anumite cuvinte şi expresii folosite frecvent în comunicarea dintre parteneri, pot crea reacţii emoţionale favorabile sau nefavorabile pentru bunul mers al relaţiei.

Un studiu efectuat de psiho-lingvistii din Marea Britanie, asupra expresiilor şi cuvintelor utilizate în relaţia de cuplu în majoritatea ţărilor europene, inclusiv în România, a demonstrat că expresiile şi cuvintele utilizate au un impact pozitiv, respectiv negativ asupra relaţiei de cuplu si cred eu, asupra oricarui gen de relaţie.

Cuvinte care dărâmă şi cuvinte care clădesc:

E de la sine înteles că nu este recomandat un limbaj agresiv, folosirea unor cuvinte jignitoare, a unor cuvinte care aduc acuze fondate sau nefondate, sau chiar tonul ridicat în discuţie. Pe lângă acestea, de nedorit sunt cuvintele care implică imprecizie, condiţionare sau pesimism.

Cuvinte precum „poate”, „oarecum”, „parcă”, „dacă”, la fel ca şi negaţiile de tipul „nu ştiu”, „nu cred” , sădesc şi cresc în partener sentimentul de incertitudine. Odată cu instalarea acestei senzaţii de incertitudine, fără să constientizăm, devenim mai putin încrezători în noi şi mai ales în cel care rosteste aceste cuvinte în mod frecvent, mai puţin încrezători în sentimentele sale şi în capacităţile sale de a concretiza ceea ce spune.

În mod indirect, prin impactul acestor sintagme este indusă nesiguranţa, fapt ce poate conduce la creşterea suspiciunilor şi chiar la gelozie.

Asocierea unor fraze cu conţinut pesimist cu unele cuvinte precum „imposibil”, „dificil”, „greu”, „niciodată”, „definitiv”, pot induce o stare de alertă, chiar de panică, sau o stare de tristeţe ce poate merge până la instalarea unei depresii reactive. Daca unul dintre parteneri foloseste acest gen de limbaj în mod repetitiv, inducerea acestor stari poate determina o reacţie firească de respingere, de dorinţă de eliberare, materializată în tendinţa de a pune capăt relaţiei sau găsirea unui refugiu într-un alt partener de viaţă, temporar sau definitiv.

As adauga faptul ca este bine ca atunci cand partenerul are nevoie de sprijinul şi confirmarea noastră şi nu numai în aceasta situatie, să evitam formula “da, dar…” care înseamna de fapt “nu”, înseamna dezaprobarea unei acţiuni, gând, simţire a partenerului, fapt care poate duce la scăderea stimei de sine, instalarea unei stări depresive mai mult sau mai puţin severe şi nu în ultimul rând la tendinta de a cauta susţinere şi confirmare în altă parte, având ca rezultat ruperea relaţiei.

Conform studiului făcut, pentru cuplurile din România există două categorii de cuvinte cu impact pozitiv: cele care pot declansa senzaţia de securitate şi protecţie a ambilor parteneri şi cele care antrenează trăirea sentimentelor pozitive şi atasamentul afectiv.

Cuvintele „bun” şi „bine” folosite constant, desigur în momente oportune, creează o uşoară detensionare psihică.

Cei care folosesc folosesc cuvintele „simplu” sau „usor”, ca şi cei care le aud frecvent de la partenerul de viaţă devin mai încrezători în cei foarte apropiaţi si capata o gandire mai lucidă.

Cuvinte ca „absolut” sau „perfect” folosite în scopul întăririi unei afirmaţii pozitive, au un efect benefic asupra sentimentelor de securitate ale partenerului.

Folosirea frecventă a cuvintelor „frumos”, „plăcut”, asociată cu evenimentele petrecute lângă partener, poate creste cu până la 30% şansa eliberării de endorfine. Secreţia de endorfine este foarte importantă pentru organism. Ea scade senzaţia de durere, creaza euforie şi dă apetit, eliberează hormonii sexuali şi îmbunătăţeşte sistemul imunitar.

Sintagme care conţin verbe ce exprimă dorinţe precum „as dori ca”, „mi-ar plăcea”, „as vrea foarte mult să…”, au în 75% din cazuri, un efect de aducere în plan concret şi prezent a dorinţelor ambilor parteneri. Aceste cuvinte pot declanşa reacţii emoţionale ce pot întări ataşamentul reciproc, dacă între parteneri există sentimente reciproce.

Asa cum zicea Gary Chapman, vorbind despre limbajele de iubire, cuvintele de încurajare sunt foarte importante, prin ele încercând să comunicăm mesaje de genul: “Îmi pasă. Sunt alături de tine. Cum te pot ajuta?”, fapt care îi ofera partenerului încredere şi apreciere, arătându-i că într-adevar credem în el şi în capacitatile lui.

Încurajarea partenerului presupune empatie, o cunoaştere cât mai bună a lucrurilor cu adevarat importante pentru acesta şi bineînţeles dorinţa de a intra cu adevarat într-o relaţie de cuplu.

Referinţe bibliografice: