1. Ce este ipohondria?
Ipohondria este o stare psihica morbida, caracterizata prin neliniste continua, teama si preocupare obsesiva pentru propria sanatate. Persoanele ipohondre sunt mereu speriate ca sufera de boli grave pe care in realitate nu le au, traiesc teama ca doctorii nu le dau suficienta atentie, ca nu le-au verificat starea de sanatate foarte bine sau ca le ascund informatii despre starea lor de sanatate. Persoanele ipohondre au tendinta de a se diagnostica singure, un astfel de comportament ajungand sa aiba un impact negativ asupra vietii sociale, profesionale si intime a unei persoane, si chiar financiare deoarece ajung sa cheltuie sume impresionante pe teste medicale, inutile de cele mai multe ori. Afectiunea se regaseste in egala masura in randul femeilor si a barbatilor, a tinerilor si a persoanelor in varsta.
2. Care sunt cauzele acestei boli?
Cauzele acestei tulburari sunt de natura psihologica si arata:
1. interpretarea exagerata a senzatiilor somatice, ca fiind semne ale unei disfunctii sau boli.
2. toleranta scazuta pentru durere sau disconfort somatic
3. nevoia (de cele mai multe ori inconstienta) persoanei de a primi atentie, de a fi acceptata, ascultata, compatimita, inteleasa.
4. existenta unui eveniment traumatizant care a provocat o suferinta semnificativa, de obiceiunul legat de o pierdere a unei persoane, lucruimportanta sau context important
5. redirectionarea unei agresivitatati catre sine prin intermediul unei anumite parti a corpului, in acest caz partea din corp care somatizeaza poate avea o semnificatie simbolica importanta legata de modul de gandire
3. Care sunt simptomele ei?
Fiecare persoana se confrunta, la un moment dat in viata cu anumite simptome fizice care provoaca ingrijorare, iar, in acest context, teama/preocuparea este o reactie fireasca de aparare a organismului, care determina persoana sa investigheze cauza si sa urmeze tratamentul necesar.
Putem vorbi despre ipohondrie in cazul in care a teama de boala dureaza mai mult de 6 luni iar rezultatele medicale arata absenta unei boli.
Cele mai evidente 10 simptome de ipohondrie le arata persoana atunci cand manifesta:
1. atentie sporita pe tot felul de simptome/senzatii fizice
2. mai mereu acuza ca o doare cate ceva
3. preocuparea pentru propria sanatate intr-o mai mare masura decat este firesc
4. credinta ca are o boala ascunsa, pe care medicii inca nu au descoperit-o
5. in cea mai mare parte a timpului liber se gandeste la sanatate
6. are senzatia ca cei din jurul nu o iau in serios si nu acorda suficienta atentie “bolii” pe care o are
7. are impresia ca medicii o mint cand ii spun ca nu sufera de nimic
8. daca nu se simte bine, iar cineva ii spune sa nu-si faci griji pentru ca e sanatoasa, persoana se enerveaza
9. atunci cand afla despre o boala sau discuta cu cineva despre una, apare teama ca ar putea-o avea
10. are senzatia aproape permanenta ca ceva e in neregula cu corpul personal
4. Influenta gandirii negative fata de aceasta tulburare:
Un mod preponderent negativ de a gandi si interpreta viata, poate determina persoana sa se ingrijoreze mai mult decat este necesar in privinta a tot felul de aspecte de viata, deci si in privinta celui legat de sanatate. De asemenea, acest tip de gandire va alimenta si mai mult temerile si va creste intensitatea tulburarii.
5. Tratament si interventie
Pentru ca persoana sa invete sa constientizeze adevarata problema, sa invete sa-si asume responsabilitati si sa adopte noi comportamente si un nou mod de gandire care sa-o ajute sa faca fata singura problemelor vietii, sunt recomandate psihoterapia, hipnoterapia, NLP-ul.
Deoarece persoanele cu ipohondrie au tendinta de a se adresa rapid serviciilor medicale (un lucru bun pentru inceput, dar inutil dupa o serie de diagnostice ce arata sanatatea fizica) si, uneori foarte tarziu, solicita ajutorul psihologic specializat, atunci cand o fac, exista deja instalate diverse tipuri de complicatii, care ingreuneaza tratamentul si durata acestuia: depresie, anxietate sau tulburare de panica, simptome obsesiv-compulsive, dependenta de antialgice sau sedative, etc. Atunci cand acestea au atins un prag exagerat de manifestare este necesar si tratamentul medicamentos prescris de medicul psihatru.