"Paiele vin repede la suprafaţă în timp ce pietrele preţioase se lasă imediat la fund.",
proverb indian
Ego-ul este cealaltă faţă a ta, o falsă personalitate, este persoana de care societatea te obisnuieşte să mergi însoţit permanent. Ego-ul tău este persoana cu care societatea comunică şi pe care o determină să te transforme într-o persoană plină de dorinţe, din ce în ce mai multe, din ce în ce mai mari, o persoană plină de pretenţii şi de “mi se cuvine”, o persoană plină de frustrări atunci când “piedestalul” mult dorit întârzie să i se construiască sau se năruieşte peste noapte.
Ego-ul, prin prostia sa, tinde să iese repede in evidenţă, deoarece el şi dorinţele tale devin factorii care determină blocarea oricăror tendinte de autocunoaştere şi autoperfecţionare şi o complacere a fiinţei tale în nefericire, îndoieli, suspiciuni, neîncredere şi suferinţă.
Ego-ul îţi impune căutarea permanentă a satisfacerii dorinţelor de tot felul şi a impunerii propriei individualităţi în faţa semenilor pentru o iluzorie putere care nu-ţi foloseste la nimic. Omul are nevoie de extrem de puţin pentru a trăi, restul sunt dorinţe, plăceri a căror satisfacere dusă la extrem devine un miraj permanent ce amplifică forţa de manifestare a ego-ului. Cu cât satisfacem mai mult, cu atât începem să căutam noi şi noi metode de satisfacere şi în acelaşi timp, ceea ce obţinem nu ne mai aduce nici o plăcere fiindcă societatea de consum în care trăim ne învaţă să consumăm, ne învaţă că împlinirea vine din exteriorul nostru. Cu cât căutam mai mult în exterior, cu atât golul interior devine mai mare.
Tu nu eşti una cu ego-ul tău! Acesta este doar o falsă imagine despre tine, creată de societate ca un instrument de exploatare alcătuit din ambiţii şi condiţionări: eşti alb sau negru, eşti intelectual sau muncitor, eşti creştin sau ateu, eşti femeie sau bărbat, ş.a.m.d., este o iluzie pe care vă concentraţi toate preocupările, uitând astfel să căutaţi adevărul despre Sinele vostru interior.
Ego-ul este cine ai ajuns să crezi tu că eşti prin obişnuinţă, dar nu reprezintă adevărul despre tine, despre Sinele tău, este doar ceea ce ai acceptat tu ca fiind un comportament „normal” pentru a fi acceptat din punct de vedere familial, relaţional, social.
De-a lungul vieţii intrii în diverse roluri: copil, soră/frate, adult, părinte, iubit/ă, angajat/director/patron, bunic/ă, trist/fericit, ş.a. Ajungi să te confunzi cu rolul, cu obiceiurile şi emoţiile sale şi uiti cine este cu adevărat Sinele tău.
Pentru a renunţa la imaginea pe care ţi-a arătat-o societatea despre tine şi ai luat-o ca bun valabil, paşii pe care-i ai de urmat sunt: conştientizarea, acceptarea, detaşarea şi schimbarea prin exercitarea într-un mod conştient şi pozitiv a liberului arbitru de care dispui. Poţi alege să rămâi afundat/ă în vechile condiţionări ale ego-ului tău sau să alegi un alt mod de a fi şi de a trăi în conformitate cu sinele tău cel real, să te bucuri de existenţă în orice clipă şi să alegi să traieşti în bucurie autentică pentru simplul fapt că eşti aici şi acum. Fericirea ta începe din interior şi se revarsă în exterior, invers niciodată!
Sugestii anti-Ego:
1. Renuntarea la a lua personal parerile celorlalti. Ceea ce ne deranjeaza nu face decat sa ne slabeasca vointa, increderrea, motivatia si sa ne consume inutil energia.
2. Renuntarea la perfectiune. Simplul fapt ca, ceea ce vedem acum perfect, maine isi schimba forma, ne arata ca perfectiunea este ceva iluzoriu dupa care alergam consumand timp si energie in mod inutil. Atentia noastra este bine sa fie pusa in slujba lui “fac tot ce pot mai bine cu ce sunt si stiu in acest moment”.
3. Renuntarea la nevoia de a castiga. Deoarece aceasta atitudine duce la comparatia cu altii si, singura comparatie sanatoasa este cea cu noi insine in diferite perioade de timp, comparatie ce urmareste dezvoltarea, cresterea personala.
4. Renuntarea la nevoia de a avea dreptate. Aceasta atitudine este sursa multor conflicte atat interioare, cat si exterioare si determina tendinta de a deveni critici atat cu noi, cat si cu cei din jur. Cand traim in ostilitate, ratam spiritul nostru creativ si capacitatea de a utiliza resursele interioare catre gasirea de solutii.
5. Renuntarea la nevoia de a avea mai mult si practicarea starii de recunostinta. Cu cat suntem mai mult timp recunoscatori pentru ce avem, cu atat ne pastram starea de bine, increderea in noi si in viata, energia si motivatia de a merge inainte si, paradoxal, abia atunci suntem pregatiti sa primim mult mai mult decat avem deja.
6. Renuntarea la mentinerea mintii in trecut sau in viitor. Starea de bine se mentine directionand atentia pe “aici si acum” si ne dam voie astfel sa ne traim in mod real viata prezenta.
7. Renuntarea la a face mai multe lucruri deodata, chiar daca doar ne gandim la ele (multitasking), deoarece reducem atat eficienta actiunii in sine, cat si energia organismului. Indicat este sa exersam prioritizarea activitatilor si, apoi, sa le rezolvam pe rand fara sa-i permitem mintii sa alerge la altceva pana nu terminam ce am inceput.