Traim intr-o epocă in care principiile de funcționare psiho-emotionala a omului si principiile educatiei pozitive nu mai sunt un secret. Exista informatie care poate fi accesata pe acest subiect atat in biblioteci, librarii, net, cat si la diverse cursuri organizate de profesionisti in domeniu. Acest lucru nu impiedica insa ignoranta in care atitudinea din invatamantul se complace in continuare! Putem cauta, ne putem informa, ne putem dezvolta dar de ce daca, vorba lozincii romanesti: “merge si asa!”
In Romania, in scolile care se vor institutii ce promoveaza valori si construiesc caractere, din pacate inca se mai merge pe educatia punitiva! Cand copilul face ceva bun, e normal! Cand stie, e nevoie sa stie continuu pentru a obtine o nota mare sau macar un “bravo”! Insa, daca nu stie o data, este imediat admonestat, facut prost sau facut sa se simta prost si altoit cu o nota mica!
Pana si indemnurile biblice s-au schimbat de vreo 2000 de ani dupa venirea lui Hristos, care a zis ca veche lege a talionului regasita in Vechiul Testament: “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” se schimba in noua lege: Legea Iubirii. Invatamantul romanesc nu a aflat asta inca?
Oricine poate simti pe propria lui piele, la orice varsta, cat de diferit este sa fii criticat pentru ca nu esti perfect fata de a fii incurajat pentru fiecare pas bun pe care-l faci!
Este mai mult decat evident ca un elev incurajat, va deveni un elev care va astepta cu drag ora respectiva, va invata de drag materia respectiva stiind ca cineva a vazut si apreciat eforturile lui si va dori sa ramana vazut si apreciat in continuare. Acest lucru se numeste MOTIVATIE! Un elev care va fi tratat asa cum este el in realitate, o fiinta umana care este la scoala tocmai pentru ca nu stie si are de invatat, se va simti in largul lui, va avea curajul sa puna intrebari si sa raspunda fara frica de a fi certat sau pedepsit cu o nota pentru ca nu stie tot ce stie profesorul!
Este evident ca profesorul stie mai mult decat elevul, ca de-asta este in acel post! Dar acesta nu este un motiv pentru a cauta de cate ori are ocazia momente in care sa-i arate elevului acest lucru, cel putin nu prin pedeapsa si prin “ai gresit!”
Noi ca adulti cum ne-am simti daca seful nostru, prietenul nostru, parintii nostri, partenerul nostru s.a. persoane importante din viata noastra ne-ar sublinia de fiecare data “greselile”, iar lucrurile bune le-ar trece cu vederea? Cred ca stie fiecare raspunsul! Si cum ne putem astepta ca un copil care este in plina formare pentru viata sa reactioneze pozitiv la astfel de atitudini?
Daca profesorii se vor astepta in continuare ca elevii sa invete de frica, este bine sa afle ca acesta este un concept invechit si dovedit ca nefunctional!
Daca profesorii se vor astepta ca elevii sa vina la ei la meditatii de frica notelor mici de la clasa, elevii se vor duce probabil la meditatii, dar la alt profesor! Deoarece, drag profesor care dai note mici, care incerci sa-i dovedesti copilului “puterea ta”, care ii spui repetat ca greseste, ca nu stie, ca nu e bun, probabil ca nu te-ai intrebat pana acum (dar parintii se intreaba!): “daca elevul X este atat de “prost” si are note atat de mici, oare nu cumva TU, drag profesor, nu ti-ai facut datoria de a-l face sa-i placa materia ta, s-o inteleaga si sa si-o insuseasca?”
Daca ne vom astepta in continuare ca elevii sa invete de frica, sa nu ne mai miram ca atitudinea lor fata de scoala si profesori este una de revolta. Bunul-simt instinctual pe care-l avem fiecare in interiorul nostru, le spune si lor ca nu au nevoie sa fie tratati ca niste “prosti care gresesc”, ci incurajati si tratati ca niste fiinte umane cu suflet care are nevoie de intelegere, acceptare, iubire!
Nu avem nevoie de un invatamant care construieste roboti pentru stocare de date! Pentru asta avem laptopuri s.a.! Avem nevoie de un invatamant care construieste OAMENI!
Aveti curajul sa va exprimati si ca parinti si ca elevi si sa cereti profesorilor (care nu au aflat inca de educatia pozitiva) sa va incurajeze, sa va aprecieze, sa va fie modele!