I.
Dupa 4 sedinte de lucru pe un atac de panica:
- Cand sunt singura nu mai fac atacuri de panica! Chiar am mai multa energie si ma gandesc cu placere la tot felul de lucruri!
- Foarte bine! Stiam ca poti! Simt totusi un "dar..." in vocea ta!?
- Da, asa e! Cand vine el acasa odata la saptamana iar fac atacuri de panica.
- Ce se intampla atunci?
- Pai stii, el cam bea! zise ea cu jumatate de gura.
- Ce inseamna acest "cam bea"?
- O sticla de votca si cateva beri pe seara si apoi ma bate. Face asta de vreo 5 ani.
- Inteleg! Si crezi ca-ti face bine o astfel de relatie!?
- Nu, dar el imi da bani!
- Te poti angaja.
- Da, dar e greu. Atatea ore la patron!
- Si crezi ca vei reusi sa opresti de tot atacurile de panica in conditiile in care stii ca vine acasa, bea, apoi da in tine?
- Pai de-asta am venit, sa ma invatati cum sa ma obisnuiesc cu asta!
I-am spus sa caute alt terapeut. Pentru ca nu, nu vreau, refuz cu toata fiinta mea sa-mi propun sa invat pe cineva sa-i fie bine cu suferinta!
II.
- Buna ziua, as dori si eu o consultatie!
- Sigur, mâine la ora ...
- Stati, intai sa va spun pe scurt despre ce este vorba ca sa stiu daca tine de dvs.
- Sigur, pe scurt. Imi voi da seama daca tine de mine si, daca da, discutam totul cand ne vedem.
- Mi s-a intamplat un accident si de cate ori imi amintesc sau vad o stire la tv, mi se face rau, imi bate inima tare, am nod in gat, imi tremura picioarele, cred ca am atacuri de panica.
- Da, este foarte probabil si da, se poate rezolva cu psihoterapie. Deci, va fac o programare?
- O sa facem si asta, dar sa va explic mai exact ce s-a intamplat....
Si imi povesteste in jur de 15 minute... O intrerup si intreb inca odata daca doreste o programare. Deranjata pt ca mai avea probabil de povestit inca 1 ora imi spune:
- O sa revin eu cu un telefon, dar intai sa va mai spun ceva!
Ii spun ca in cateva minute incep urmatoarea sedinta si ma asteapta omul dincolo de usa, deci nu mai putem continua discutia acum, la telefon. Ma uit apoi la ceas, 20 de minute de povestire! Fac un calcul simplu: sunt cam 10-20 de persoane care ma suna pe zi. Daca as sta de vorba cate 20 de minute cu fiecare, inseamna in jur de 4-8 ore pe zi de vorbit la telefon, adica un program complet de munca. Verific pe site daca la profesie am trecut cumva "voluntar telefonist". Nu, nu am trecut asta. Am trecut o profesie prin care, da, ajut oamenii. Dar pot sa-i ajut doar pe cei care isi asuma responsabilitatea, nu pe cei care aleg doar sa se planga la telefon.
III.
- Daca intervine ceva si nu puteti ajunge, va rog sa ma anuntati si pe mine cu cateva ore inainte ca sa pot programa alta persoana.
- Sigur, urasc sa incurc oamenii! Si doar din aceasta exprimare stiu ca ma va incurca! Si din pacate, am dreptate.
IV.
- Iti voi da banii pe curs peste cateva luni, pt ca ma descurc foaaarte greu cu banii acum. E ok?
- E ok, daca te ajut, te ajut pana la capat!
Peste cateva zile vad poze cu persoana pe facebook intr-o locatie de 5 stele cu comentariul: "ne vedem peste o saptamana! Va pupa X de la mare/munte, etc!"
V.
- Nu am bani sa va platesc sedinta asta/sedintele pe luna asta, etc.
- E in regula, imi dai cand poti.
- Sa stati linistita! Mie nu-mi place sa raman dator niciodata, doar nu sunt nesimtit ca altii!
Si da, trec luni, trec ani, ne intalnim prin oras si ne salutam. Eu stiu ca e bine si-mi confirma, dar ramane in continuare dator!
VI.
Sedinta a 3-a...
- Tot nu-mi trece starea asta!
- Ai facut pana acum ceva din ce ti-am recomandat? Ai citit materialul X, ai facut exercitiul Y, ai lucrat comportamentul Q si modul de gandire Z?
- A, nuu. N-am avut timp de asta!
- Daca doctorul de "cap" iti da o pastila sa-ti treaca durerea de cap, o iei tu sau astepti sa intre singura in organism si sa-si faca treaba?
- Pai o iau eu!
- Si ce te face sa crezi ca "pastila" pe care ti-o recomanda psihoterapeutul va functiona fara sa faci tu ceva?
Ii recomand sa se gandeasca daca vrea sa faca si el ceva din ce stabilim si lucram impreuna sau poate sa mearga la alt psiholog. Dupa ce pleaca, verific in "cutiuta cu unelte de viata" pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Caut in lista la litera B: "butoane de apasat pentru a schimba instant oamenii" = functioneaza doar daca isi aduc si ei contributia! Asa imi aminteam si eu!
VII.
Prima si ultima sedinta…
- Am venit cu prietenul meu la terapie.
- Inteleg ca doriti o terapie de cuplu!?
- Oarecum de cuplu.
- Adica?
- De fapt eu sunt casatorita si el este amantul meu. Am venit pentru ca ne certam din cauza banilor.
- Mai exact?
- Pai eu si sotul meu stam cu socrii mei si cu copilul nostru si socrii mei ma accepta doar daca aduc bani acasa, deci toata lumea stie ca eu iau bani de la amantul meu. Dar el nu intelege ca eu am nevoie de mai multi bani si poate sa-mi dea, ca are o gramada! zicea ea evident furioasa.
- Doamna, zice el, intrebati-o cat ii dau acum, va rog!
- Cat iti da acum?
- Pai pentru dus acasa la familie imi da cam 2500-3000 lei pe luna si pentru cheltuielile mele personale cam 350-400 lei pe zi si imi plateste cate concedii vreau cu familia mea si pe cele cand merg cu el.
- Si inteleg ca vrei mai mult?
- Pai da, pentru ca are! Si zice ca ma iubeste, deci nu inteleg de ce nu-mi da mai mult! Cred ca ma minte, nu ma mai iubeste!
- Probabil ca nu te mai iubeste! zic eu provocator. Si sta cu tine si-ti da banii astia “putini” pentru ca?
- Nu stiu si eu ma intreb! Va rog sa discutati cu el ca sa inteleg si eu de ce nu vrea sa-mi dea mai mult, ca zice ca ma iubeste!?
Discut cu omul, care intr-adevar are o afacere bine pozitionata, care-mi explica ca are nevoie de bani disponibili pentru marfa, taxe, salarii s.a. si ca “iubirea” asta il cam scoate din echilibrul profesional si si-ar dori sa fie inteles. Deasemenea imi spune ca se gandeste totusi la o varianta in care sa-i dea mai mult fara sa-i dea si lui calculele peste cap, insa nu poate promite ca acest lucru se va intampla de maine.
Incheiem prima sedinta si stabilim sa ne revedem toti trei peste cateva zile. Vine ziua cu pricina si ei nu apar. Dau un mesaj “doamnei” sa intreb daca mai ajung si primesc raspuns: “nu mai venim doamna ca oricum nu m-ati ajutat cu nimic, asta tot nu mi-a dat zilele astea cat i-am cerut!”
No comment!
VIII.
Discutie pe facebook…
- Vreau sa ne cunoastem mai bine, zice el.
- Pentru? intreb eu.
- Imi place de tine si vreau enorm sa facem dragoste candva.
- Inteleg, zic. Ai citit profilul meu?
- Da, am vazut ca esti casatorita, esti psihoterapeut…
- Sunt atatea fete dragute si singure care-si doresc o relatie. Motivul pentru care m-ai ales tocmai pe mine “nedisponbila” care ar fi?
- Pai tocmai ca esti casatorita, deci esti experimentata! Si mai esti si psihoterapeut, deci stii cum sa rezolvi anumite chestii.
- La ce “chestii” te referi?
- Pai stii, asa avea ceva probleme sexuale, nu stau bine cu erectia.
- Si vreai sa ai o relatie cu mine ca sa le rezolvi?
- Pai da. Esti cea mai indicata persoana!
- Pentru asta iti pot face o programare la cabinet!
- Aaaaa, nuuu! Eu vroiam asa… o relatie!
Pai de ce nu spui mai omule ca de fapt vrei terapie pe gratis si bonus ceva sex fara obligatii!!??
XI.
- Am probleme cu ejacularea!
- Mai exact?
- Tin doar 1-2 minute si gata, am terminat!
Fac evaluarea starii emotionale, observ o anxietate destul de crescuta, ii comunic, stabilim impreuna ce este de facut si ii dau tema pentru acasa. Se termina sedinta si firesc, astept sa-mi plateasca munca. N-o face! Pentru ca:
- Doamna, nu va platesc pentru ca sunt dezamagit! Terapia asta nu e ce ma asteptam! Pai dumneavostra tratati problemele sexuale doar vorbind?
- La ce va asteptati dumneavostra?
- Eeei, la ce!? Mai aveti si tupeul sa scrieti ca sunteti psihosexolog (accentueaza cuvantul!) si doar am stat de vorba!
Nu mi-a platit, dar macar m-am ales cu o portie zdravana de ras, ramanand totusi intr-o usoara compasiune pentru el, deoarece, cu asemenea asteptari, nu va rezolva prea curand ceea ce era relativ simplu de rezolvat!