Din cuprinsul articolului:

Ce este depresia?

Cauzele depresiei

Simptomele depresiei

Cu depresia la medicul de familie/psihiatru/psihoterapeut

Tipuri de depresie

Tratament psihoterapeutic

Cum ne purtăm cu o persoană depresivă?

Autoajutorul


Ce este depresia?

Depresia (lat. "depressio" = coborâre, afundare) constituie un fenomen psihopatologic de prăbuşire a dispoziţiei bazale, caracterizat prin pierderea sau scăderea interesului si actualizarea trărilor neplăcute ca tristete, deznădejde, lipsa sperantei, descurajare,  încetinirea proceselor gândirii, lentoarea psihomotorie la care se adaugă o serie de simptome auxiliare de natură somatică. Episoadele depresive apar independent de gen, rasă, pregătire educaţională sau stare materială.

Cauzele depresiei

Depresia este de obicei declanşată de o combinaţie de factori biologici, psihologici si factori de mediu. Stările depresive pot avea la bază pierderi importante afective, materiale sau de altă natură, afecţiuni cronice, schimbări nefavorabile apărute în viaţă. Vulnerabilitatea faţă de depresie poate fi crescută in cazul anumitor trăsături psihologice.

Dintre situaţiile care pot declanşa un episod de depresie fac parte următoarele:

1. stresul

2. oboseala

3. durerea cronică

4. factori de stres majori (exp.moartea unei persoane dragi)

5. factori de stres cronici (sărăcie, dificultăţile familiale, probleme medicale grave ale unei persoane apropiate, s.a.)

6. trecerea de la o viaţă independentă la o viaţă în care depind de ceilalţi (vârstnici, persoane imobilizate la pat din diverse motive)

7. presiuni exercitate de societate, părinţi sau de cei de aceeaşi vârstă asupra copiilor şi adolescenţilor

8. dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile scăzute ale fierului (anemia)

9. infecţiile (exp. infecţiile virale, infecţiile ficatului sau ale creierului)

10. tulburări ale secreţiei hormonale (exp. un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale)

11. unele medicamente (exp. narcoticele folosite pentru îndepărtarea durerii sau steroizii); in acest caz, de obicei simptomele depresive dispar odată ce medicamentul este oprit

12. probleme medicale cronice (exp. artrita, bolile cardiace sau cancerul)

13. consumul de alcool, de substanţe ilegale sau probleme în legătură cu abuzul de o substanţă

14. naşterea recentă

15. sindromul premenstrual cronic

16. menopauza

17. trecerea de la un anotimp la altul


Simptomele depresiei

In cadrul depresiei pot fi prezente simptome uşoare sau severe, pentru o perioadă îndelungată de timp sau pentru o perioadă scurtă, evoluţia depresiei fiind diferită de la o persoana la alta.Cele mai semnificative simptome ale depresiei sunt: tristeţea, lipsa de speranţă, pierderea interesului şi/sau a plăcerii în efectuarea majorităţii activităţilor din viaţa de zi cu zi.

Simptome:

1. Tristeţe continuă, teama puternică, nelinişte, sentimentul de deşertăciune

2. Lipsa de speranţă, pesimism, trecutul şi viitorul sunt văzute în culori întunecate

3. Sentimente de vinovăţie sau de devalorizare fără un motiv aparent, părere de sine proastă, neajutorare

4. Pierderea plăcerii pentru activităţi care-i aduceau bucurie şi plăcere, inclusiv viaţa sexuală (tulburările sexuale permanente, cu intensitate diferită se caracterizează prin dezinteres faţă de sexualitate; frigiditate la femei, impotenţă la bărbaţi, unde, în general, este vorba mai mult de o scădere a dorinţei sexuale şi de o diminuare a capacităţii de a simţi plăcerea în timpul actului sexual, echivalent cu frigiditatea la femei)

5. Tulburări de somn: creşterea sau diminuarea nevoii de somn, trezirea matinală cu sentimentul de teama şi stupoare; îmbunătăţire uşoară a dispoziţiei spre seară

6. Pierderea apetitului

7. Scăderea în greutate sau luarea în greutate din cauza modificărilor în apetitul alimentar

8. Scaderea energiei, dinamismului; oboseală şi senzaţie de lentoare, uneori o senzaţie de îngreunare a braţelor sau a picioarelor

9. Gânduri despre moarte, sinucidere şi chiar tentative de suicid

10. Iritabilitate, nelinişte sau din contră, sentimentul ca orice mişcare necesită un mare efort

11. Plâns facil, mânie, stare generală proastă, împreună cu anxietate şi stare de tensiune interioară
12. Sensibilitate excesivă la rejecţie (respingere)

13. Dificultăţi de concentrare, memorare şi dificultati în luarea deciziilor

14. Durerea persistentă, rezistentă la antalgice şi fără o cauză fiziologică
15. Manifestări de natură somatică: greaţă, greutate epigastrică, nod în stomac, constipaţie sau diaree, senzaţia de apăsare la nivelul capului, uscăciunea gurii, bradicardie sau tahicardie, senzaţia de ameţeală, extrasistole, amenoree, scăderea secreţiilor lacrimale şi sudorale.

Atunci când o persoană are episoade scurte de depresie uşoară, aceasta poate fi capabilă să îşi continue viaţa profesională şi să facă faţă activităţilor cotidiene. Cu toate acestea, dacă persoana în cauză nu urmează o formă sau alta de tratament pentru depresie, este supusă riscului ca depresia să se accentueze sau de să se îmbolnăvească fizic. In cazurile severe de depresie, persoana respectivă poate ajunge la incapacitatea de a comunica, de a efectua activităţile de rutină şi chiar la suicid.


Cu depresia la medicul de familie/psihiatru/psihoterapeut

Datele statistice arată că două din trei persoane suferind de depresie nu au primit tratament pentru că depresia lor nu a fost diagnosticată. De aceea este recomandată o vizită la medicul de familie, în primul rând.

De cele mai multe ori durerea fizică este primul motiv pentru care persoane cu depresie se prezintă la o consultaţie medicală.

Specialistii afirma ca doua substanţe naturale din corpul uman, serotonina şi norepinefrina, ce au rol în transmiterea neuronală, ar putea influenţa deopotrivă sindromul depresiv şi pe cel dureros. Aceste substanţe facilitează comunicarea între mai multe arii cerebrale şi măduva spinării, controlând volumul recepţiei senzaţiei dureroase dintre corp şi creier.

Dacă există un dezechilibru între aceste substanţe, efectul apare atât în creier cât şi în corp, luând astfel naştere simptomele emoţionale, dar şi cele dureroase (astenia fizică accentuată şi neexplicabilă, dureri vagi, nesistematizate, de spate sau braţe, dureri de cap, dureri în piept, senzaţie de tensiune în membrele inferioare, modificări nedorite în greutate, modificări ale somnului).

Deoarece, din cercetările recente rezultă că aproximativ două treimi dintre pacienţii depresivi se plâng medicului în primul rând de dureri fizice, prima recomandare a medicului de familie recomandă este un set de analize care ar putea confirma sau infirma o cauză reala a durerilor. Dacă acestea nu se confirmă, pacientul este îndrumat să accepte o consultaţie la medicul psihiatru sau să urmeze câteva şedinţe de consiliere/psihoterapie.

Există la unele persoane o anume reţinere în a se prezenta la mediculdepresia2 psihiatru din teama de a nu fi stigmatizaţi, marginalizaţi sau de a nu-şi pierde locul de muncă, prietenii, s.a. motive, însă este foarte important ca aceste persoane să privească depresia ca pe oricare alta boală, care se poate trata!

Autoevaluare:

Scala "Depresia" din chestionarul lui F. Fahrenberg

1. Visez peste zi mai mult decât este bine pentru mine. 
2. Mă simt de multe ori, fără temei, destul de nenorocit.  
3. Am comis erori în viată. 
4. Am de multe ori sentimentul că altii râd de mine. 
5. Dacă privesc înapoi la câte am întâmpinat nu sunt cu totul multumit de soarta mea. 
6. Uneori îmi pare că nu sunt bun de nimic. 
7. Câteodată sunt posomorât fără a sti cu adevărat de ce. 
8. Mă îndoiesc câteodată că oamenii cu care vorbesc sunt interesati într-adevar de ceea ce spun eu. 
9. Mă enervează uneori eventualitatea de a avea ghinion.  
10. Dacă te gândesti la întreaga suferintă de pe pământ, într-adevăr poti să doresti să nu te fi născut. 
11. Dispozitia, toanele mele se schimbă frecvent. 
12. Sunt adesea incomodat de gânduri inutile care îmi vin adesea în memorie. 
13. Cu adevărat, familia si cunoscutii mă înteleg cu greu. 
14. Adesea mă pierd în gândurile mele.

Scorul se notează pentru fiecare "item"astfel: Absent = 0 Prezent = 1 punct. Scorul global peste 7 indică gravitatea tabloului si necesitatea consultării unui specialist.

O descriere cât mai exactă a stării dumneavoastră, poate ajuta mult medicul în alegerea cea mai corectă a tratamentului sau a persoanei către care sunteţi îndrumaţi. Colaborarea cât mai bună medic– pacient face ca diagnosticul să fie mai rapid şi starea de rău poate fi tratată mai repede şi mai eficient.


Tipuri de depresie

Cele mai frecvente tipuri de depresie:

a.  Depresia majoră
Depresia majoră poate provoca tulburări ale proceselor fiziologice normale: hrănirea, somnul, nivelul de activitate fizică, capacitatea de concentrare şi de realizare a diferitelor sarcini, ritmul de muncă şi relaţiile personale, afectând în mod serios viaţa persoanei în cauză. Dacă nu este tratată, depresia majoră poate duce la pierderea productivităţii, declin funcţional şi creşterea riscului mortalităţii.

Simptomele depresiei majore:

-         sentimente permanente de tristeţe, iritabilitate sau tensiune

-         scăderea interesului şi bucuriei în activităţile uzuale sau hobby-uri

-         pierderea de energie, oboseală în lipsa unor activităţi obositoare

-         schimbarea tiparelor de somn, dificultăţi de adormire, insomnie, prea mult somn

-         pierdere sau creştere în greutate, modificări ale poftei de mâncare normale

-         nelinişte sau sentimentul de “încetinire”

-         scăderea capacităţii de a face diverse lucruri

-         dificultăţi de concentrare

-         gânduri suicidare sau gânduri legate de moarte

-         sentimentul lipsei de valoare, neajutorare sau vină

  1. Depresia psihotică

Depresia psihotică are trei caracteristici de bază:

- tristeţe profundă

- scăderea activităţii intelectuale

- scăderea activităţii motorii.

În cadrul depresiei psihotice apare noţiunea de “durere morală“, caracterizată prin tristeţe profundă şi idei delirante de inutilitate şi de autoacuzare. Această “durere morală” este însoţită de imobilitate psihointelectuală, gândire lentă, latenţă mare la elaborarea răspunsului la întrebări, voce şoptită, stare de imobilitate fizică (motorie): umeri căzuţi, privirea în pământ (nu-şi priveşte interlocutorul).
În acest caz, apare dorinţa de sinucidere, dar bolnavul nu acţionează în acest sens datorită lipsei capacităţii de a trece de la idei la fapte. Depresia psihotică este prezentă în pusee, la aproximativ 10 % din populaţie, mai frecvent la vârsta de 40-60 de ani şi mai rar la adolescenţi, iar ca perioadă de apariţie, este mai frecventă la sfârşitul primăverii şi începutul verii.

Mai întâlnim:

a. Depresia reactivă

Depresia reactivă reprezintă cel mai obişnuit tip de depresie. Ea este declanşată de un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vieţii si poate apărea după o perioadă prelungită de stres şi chiar la mult timp după sfârşitul acestei perioade. Persoanele afectate se simt rău, nervoase, anxioase, chiar furioase.

b. Depresia endogenă

De cele mai multe ori, acest tip de depresie nu este cauzat de un eveniment stresant din viaţă, ci mai degrabă de un dezechilibru al reacţiilor chimice ale creierului. Acest tip de depresie apare cel mai adesea in cazul problemelor legate de familie.

c. Depresia maniacă

Depresia maniacă este cunoscută şi ca depresia bipolară şi este foarte diferită de toate celelalte tipuri de depresie. Persoana afectată experimentează pe lângă un sentiment de nefericire permanentă, o creştere exagerată de energie şi stări de exaltare urmate de scăderi bruşte şi de disperare cumplită, oscilaţie ce poate dura chiar şi câteva luni la rând. De asemenea, persoana poate vedea şi auzi lucruri care nu există. Acest tip de depresie este întâlnit mai mult în adolescenţă şi în jurul vârstei de 20 de ani.

d. Depresia post-natala (postpartum)

Aceasta afectează între 10 şi 20% dintre femeile care dau naştere unui copil (a nu se confunda cu o altă afecţiune denumită "baby-blues" care apare la trei sau patru zile după naştere şi poate provoca un plâns inexplicabil şi sentimentul de singurătate pentru câteva zile).

Depresia post-natală este cauzată de un dezechilibru hormonal în creier, fiind o afecţiune cu mult mai serioasă care apare după două sau chiar trei săptămâni de la naştere dar şi în cursul primului an după naştere şi care se dezvoltă încet, fiind foarte dificil chiar şi pentru mamă să îşi dea seama că suferă de depresie, ceea ce face ca aceasta să fie foarte greu de diagnosticat. Adesea depresia postpartum micşorează capacitatea mamei de a avea grijă de copilul său.

Simptomele sunt identice cu cele din depresia majoră.

Tulburări afective de sezon

Depresia sezonieră are aceleaşi simptome ca şi depresia majoră, cu deosebirea că simptomele depresive apar în anumite anotimpuri şi anume, primavara când creşte brusc luminozitatea din timpul zilei şi iarna datorită lipsei de lumină a zilei în acest anotimp, deci atunci când organismul face un efort de adaptare al organismului la noile condiţii meteorologice.

Primavara, tulburarea  numită şi astenie de primăvară, se manifestă prin nervozitate, cefalee, palpitaţii, scăderea memoriei şi comportament labil. Uneori însă, odată cu astenia de primăvară, se poate instala şi o depresie uşoară, caracterizată printr-o continuă stare de tristeţe şi pierderea încrederii în sine.

Iarna, lipsa de lumină a zilei limitează producerea serotoninei (hormonul al fericirii produs de creierul nostru), provocând astfel sentimente de nefericire. Acest tip de depresie poate fi tratat de exemplu, prin terapia cu lumină.


Tratament psihoterapeutic

C.G. Jung vede depresia ca pe o zăgăzuire a energiei, care este blocată din cauza unei probleme nevrotice sau psihotice, iar atunci când este eliberată, ar putea să o ia într-o direcţie mai benefică, ajutând la rezolvarea problemei.

Încă din copilărie începem să ne formăm propriul sistem de convingeri. Prin filtrul acestor convingeri, omul filtrează realitatea de zi cu zi, nelăsând să treacă decât acele lucruri care se potrivesc cu convingerile sale. Terapeutul ajută clientul să-şi clarifice distorsiunile de gândire şi să înveţe modalităţi mai realiste şi mai raţionale pentru trăirile sale. Prin corectarea acestor concepţii greşite, prin învăţarea unor modalităţi adaptative şi prin antrenament, clientul îşi depăşeşte dificultăţile, înţelegând că boala sa este legată de învăţarea anterioară şi că se poate corecta.

A.T. Beck, psihanalist ca formaţie şi fondatorul terapiei cognitive a descoperit o serie de factori care aveau legătură cu un anumit tip de gândire a pacientului. În cadrul depresiei, starea persoanei afectate conduce la gânduri sumbre şi la amintiri. Aceste gânduri triste fac individul să se simtă deprimat, iar această deprimare face ca gândurile sale să fie şi mai sumbre.

Terapia cognitiv-comportamentală abordează acest cerc vicios mergând pe premisa că “boala este o deprindere greşit dobândită” şi analizează şi schimbă gândurile persoanei aflată în dificultate.

De asemenea, hipnoza ericksoniană, tehnică sugestivă intensă, este de ajutor în această schimbare. Hipnoza este un instrument util şi pentru reducerea unor simptome comune ale depresiei majore cum ar fi: tulburarea dispoziţiei, agitaţia, ruminaţia, contribuind prin acestea la diminuarea stării de neajutorare şi deznădejde.

Psihoterapia integrativă foloseşte în tratamentul depresiei tehnici ale terapiei cognitiv-comportamentale, tehnici de hipnoză ericksoniană, tehnici psihodramatice şi de relaxare.


Cum ne purtăm cu o persoană depresivă?

Persoanele depresive aleg să se sustragă colectivităţii şi să trăiască într-o mare singurătate, dând astfel posibilitatea depresiei să se agraveze şi uneori, deznodamantul poate fi tragic. Dacă vă întrebaţi dacă puteţi face ceva ca să ajutaţi persoana în suferinţă, răspunsul este DA! Pe lângă tratamentul psihoterapeutic, uneori în paralel cu cel medicamentos (în cazuri mai grave), voi, cei de lângă această persoană, puteţi ajuta la procesul de însănătoşire al ei astfel:

1. Indemnaţi persoana să caute ajutor specializat.

2. Mutaţi atentia persoanei asupra aspectelor pozitive ale vietii sale, făcându-o să recunoască că există lucruri concrete de care trebuie să se bucure.
3. Antrenaţi cu grijă persoana in activităţi care ştiţi că-i pot face plăcere, fără a o forţa sau a-i impune propriile idei.
4. Arătaţi-i şi apreciaţi-i în mod sincer calităţiile, fără să exageraţi sau să inventaţi.
5. Aveţi grijă să nu cădeţi în depresie împreună!


Autoajutorul

Datorită depresiei te simţi epuizat, inutil, lipsit de ajutor şi de speranţă, ai tendinţa să te retragi în faţa celorlalţi. Este important sa stii că toate acestea fac parte din depresie, dar tu nu eşti depresia! Toate aceste dispar atunci când terapia începe să-şi facă efectul.

Ce poţi face tu, în ordinea în care simţi să faci:

1. Cere ajutor!

2. Împarte-ţi sarcinile dificile în unele mai mici şi încearcă să le realizezi în limita posibilităţilor

3. Încearcă să stai compania altor persoane, preferabil care te pot face să râzi

4. Desfăşoară o activitate care-ţi face plăcere, fără să te epuizezi şi fără să aştepţi ca dispoziţia să ţi se schimbe imediat

5. Amână pe cât se poate luarea deciziilor importante din viaţa ta până când starea depresivă s-a îmbunătăţit sau a trecut

6. Ascultă muzică antrenantă, chiar iniţial dacă nu ai chef, s-ar putea să fii surprins! Muzica şi dansul trimit semnale creierului tău ca eşti fericit

7. Fă mişcare! Mergi pe jos, fă un sport!

8. Îmbrăţisează pe cineva, deoarece apropierea fizică are proprietăţi curative

9. Iartă, chiar dacă-ţi va lua mai mult timp. Este un pas important în vindecare!

10. Fi recunoscător pentru că exişti, pentru că ai toate lucrurile din viaţa ta

11. Aminteşte-ţi că gândurile negative sunt ale depresiei şi nu ale tale! Schimbă-le cu altele pozitive! Citeşte exemplele de mai jos:

  1. Gând negativ: “Această sarcină pe care o am de rezolvat este dificilă”

Afirmaţie pozitivă: “Am capacitatea şi răbdarea de a îndeplini orice sarcină cu uşurinţă”

  1. Gând negativ: “Este riscant”

Afirmaţie pozitivă: “Nu este nici un risc să fiu eu însumi şi să trăiesc fără frică”

  1. Gând negativ: “Îmi va lua mult timp”

Afirmaţie pozitivă: “Am toată răbdarea necesară pentru că vreau să fiu sănătos”

  1. Gând negativ: “Nimeni nu mă poate ajuta”

Afirmaţie pozitivă: “Situaţiile şi oamenii potriviţi sunt deja aici pentru a mă ajuta”

  1. Gând negativ: “Niciodată nu s-a mai întâmplat asta”

Afirmaţie pozitivă: “Sunt deschis să atrag tot ceea ce-mi doresc să se întâmple aici şi acum în viaţa mea”

  1. Gând negativ: “Nu sunt suficient de puternic!”

Afirmaţie pozitivă: “Nu mă opreşte nimeni să fiu puternic. Pot aduce în viaţa mea tot ce-mi doresc”

  1. Gând negativ: “Nu pot să trăiesc în reguli”

Afirmaţie pozitivă: “Iau din reguli ceea ce ma face să mă simt în siguranţă şi comfort”

  1. Gând negativ: “E prea mult, e prea mare, e prea departe ... “

Afirmaţie pozitivă: “Cu paşi mici pot ajunge acolo”

  1. Gând negativ: “Nu pot face asta singur”

Afirmaţie pozitivă: “Ştiu că acum nu sunt singur”

Go to top