Boala este consecinta unor convingeri false, adanc inradacinate in fiinta celui bolnav, uneori atat de adanc, incat ajung sa se manifeste la nivelul corpului fizic si putem vorbi in acest caz despre somatizare.
Boala psihologica si emotionala este dureroasa. De cele mai multe ori, ea mutileaza sufletele in care si-a facut loc depresia, anxietatea, teama, nesiguranta, singuratatea, sentimentul ca esti nedreptatit, ca nimic nu mai are rost, ca nu mai esti important pentru nimeni. Daca vei intreba persoanele aflate in acesta situatie, daca vor sa iese din aceste stari, cele mai multe, probabil, iti vor raspunde: ”Da”. Insa foarte putine persoane din cele care vor da acest raspuns sunt cu adevarat dispuse “sa se faca bine”.
Pare de necrezut, este o afirmatie care poate revolta: “Este cineva care nu vrea sa se faca bine?” Raspunsul, oricat de ciudat ar parea, este da. In mod constient toti vrem sa ne fie bine, sa nu suferim, sa ne putem bucura de viata, sa radem, sa traim din plin. Insa la nivel inconstient ceva din noi ne impiedica sa ne facem bine. Este vorba despre beneficiile ascunse ale bolii. Da, boala are si beneficii!
”Nu vrem lucruri noi, mai ales cand ele ne tulbura, mai ales cand implica schimbarea. Mai ales cand ne pun in situatia de a spune: ”Am gresit”, spune Anthony de Mello in cartea sa “Constienta. Capcanele si sansele realitatii”.
“Chiar si cel mai bun psiholog iti va spune ca oamenii nu vor cu adevarat sa fie vindecati. Ceea ce vor este alinare; vindecarea este dureroasa. Trezirea este neplacuta, sa stii. Te simti bine si confortabil in pat. E enervant sa fii trezit (…)”, ( Anthony de Mello, 2003, pag. 10).
Deci, care sunt beneficiiile bolii? Ganditi-va putin. Sunteti bolnav, fizic sau emotional. Care este reactia celor din jurul dumneavoastra? “Vai saracul/a de tine, cu ce te putem ajuta?”, ”Povesteste-mi ce ti s-a intamplat!”, “Ce nenorociti aia care te-au facut sa suferi!”, “ Esti o persoana neinteleasa.”, “ Sa te tin de mana, sa-ti fie mai bine … sa-ti fac un ceai sa te linistesti … sa fac dragoste cu tine ca sa iesi din depresie … sa am o relatie cu tine ca sa-ti dovedesc ca exista cineva caruia-i pasa de tine … “ si putem continua astfel la nesfarsit.
Am putea rezuma beneficiile bolii in principal la atentia si afectiunea celor din jur obtinute prin manipulare: “Nu vezi ca mi-e rau? De ce nu ma intelegi?” (in traducere “daca mie mi-e rau, tu cum iti permiti sa-ti fie bine”?), “Nu ai facut niciodata nimic pentru mine!”, determinandu-i pe ceilalti sa faca din ce in ce mai mult pentru tine doar sa te vada fericit/a, “Nimeni nu ma intelege!”, determinand o reactie de genul : “Uite, eu sunt langa tine, te inteleg!”, s.a.m.d. Tot acest joc manipulativ nu face decat sa adanceasca problemele psihologice/emotionale, deoarece faptul ca cel de langa tine se simte vinovat ca tu nu esti fericit/a sau se simte dator sa renunte la nevoile si dorintele lui ca sa-ti fie tie bine, nu-ti rezolva problema ta ci, din contra, o alimenteaza. Mai mult de atat, persoana de langa tine careia-i faci asta se poate imbolnavi si ea, iar tu, cel “bolnav si neinteles” nu vei fi capabil sa-i fi alaturi si “la rau” asa cum ti-a fost respectiva persoana, ba chiar te vei revolta: “cum ai indraznit sa te imbolnavesti si tu, cine mai are grija de mine acum?”. Poate pleci si cauti pe altcineva “sa aiba grija” de tine si sa-ti mangaie durerile si starile depresive, dar nu te vei face bine niciodata alaturi de cineva care-ti intretine boala ci doar alaturi de partea sanatoasa din tine care poate lua atitudine si poate trece la actiune.
“Cei mai multi oameni iti spun ca vor sa treaca de gradinita (…) Tot ce vor de la tine este sa le repari jucariile stricate. “Da-mi inapoi sotia. Da-mi inapoi slujba. Da-mi inapoi banii. Da-mi inapoi reputatia mea, succesul meu. “ Asta este ce vor ei; vor alte jucarii in locul celor vechi.” ( Anthony de Mello, 2003, pag. 9).
Evident ca toate aceste lucruri se petrec la nivel inconstient.“Noi traim intr-o casa ai carei pereti sunt oglinzi si noi credem ca vedem in exterior”, spune Fritzs Perls, părintele gestalt-terapiei. Jocul inconstient de roluri victima-salvator, nu face bine nici unuia dintre protagonisti.
Luptandu-ne cu boala, si luandu-i ca aliati in acesta lupta si pe cei din jurul nostru, nu facem decat sa ne adancim si mai mult in durere. Negarea starilor depresive, anxioase, negarea suferintei, resentimentelor, negarea faptului ca intr-un moment al vietii ai nevoie de ajutor, devine un efort inutil care doar mascheaza simptomele dar nu le vindeca.
Boala este intotdeauna un semnal asupra consecintelor credintelor, faptelor si atitudinilor noastre, este cea care ne pune fata in fata cu noi insine. Ea este oglinda in care ne putem vedea tendintele ascunse, negate, condamnate ale sufletului nostru si fata mai putin placuta a defectelor noastre pe care ne este greu sa le recunoastem din cauza prejudecatilor si a inhibitiilor nascute din constrangeri sociale, familiale, religioase, politice, profesionale, s.a.m.d.
Privita din acest punct de vedere, boala devine astfel cheia spre vindecare. Putem sa nu folosim acesta cheie sau putem alege constient sa indepartam umbrele amagitoare ale beneficiilor imediate si sa ne constientizam partile mai greu de acceptat pentru ego-ul nostru, mobilizandu-ne pentru a face lumina in propriul suflet, in propria minte si in propriul trup, oricat de greu ar parea la inceput.
Procesul vindecarii este doar o chestiune de timp pentru cel ce are curajul sa inceapa sa se cunoasca, sa renunte la “beneficii” din teama de a nu le pierde, pentru cel ce nu se mai lasa condus de frica ci de dorinta de a se transforma cu adevarat in ceea ce-si doreste sa fie.